Patrimoniul național - factor de mândrie administrat... "RUȘINOS"

Se întâmplă în luna decembrie a anului 2014, la 25 de ani după căderea comunismului în România... Într-o democrație tânără și cam timidă, după un nou vot de blam la adresa întregii clase de conducători, românii încă își caută destinul de neam, într-o ceață deasă, amenințați la fiecare pas cu falimente, recesiune, tăieri. Veți spune că suntem blestemați, că moștenim în continuare obiceiuri auto-distrugătoare și că individul nu are nici o vină, că sistemul este creat de așa natură și nimeni nu va putea schimba ceva în țara asta. Eu astăzi vă propun o abordare diferită, un punct de vedere născut în ochii unor oameni care nu au nici un motiv de pasiune pentru adaptarea realității în folosul vreunei doctrine de pe la noi.

Vorbim despre România și valorile ei formate în conștiința universală. Ne mândrim cu Nadia, cu Transfăgărășanul, tradițiile din zona Maramureș, folclorul rămas de la străbuni, cu realizările mărețe ale dictatorului Nicolae Ceaușescu chiar! Ce găsește cetățeanul universal al Planetei Pământ atunci când curiozitatea îl împinge să tasteze pe orice motor de căutare cuvântul ROMÂNIA? Păi de obicei între primele rezultate apare articolul aparținând site-ului Wikipendia - așezare geografică, ceva istorie, detalii despre clima, faună, floră... realități bine închegate. Derulând pagina, individul curios caută obiective demne de vizitat. Păi ce obiectiv mai potrivit pentru a ne (re)prezenta cunoașteți decât CASA POPORULUI, în prezent fiind gazda mult iubiților noștri senatori și deputați?

Conform World Records Academy, Palatul Parlamentului este cea mai mare clădire administrativă pentru uz civil ca suprafață din lume, cea mai scumpă clădire administrativă din lume și cea mai grea clădire din lume. O ambiție a fostului dictator comunist care a uimit o lume întreagă și încă uimește orice vizitator care îi trece pragul... 

Însă dincolo de toate aceste date copleșitoare cu privire la arhitectură, mărime, costuri, ori chiar lucrările de artă și artizanat pe care le înglobează, un alt fapt mai puțin plăcut, ori chiar dezgustător, care uimește vizitatorii este modul total iresponsabil în care această minune artitecturală este administrată, (ne)păzită, (ne)păstrată și (ne)apreciată!

Faptele pe care urmează să vi le transmit mi-au fost povestite de curând, de către niște prieteni care au vizitat România și care au făcut în scurtul lor periplu prin România o vizită la Palatul Parlamentului...

În primul rând, primirea...

Intrarea unui turist în Palat se face într-un mod total neatrăgător. Nimeni și nimic nu te invită într-un mod plăcut, comercial chiar, să treci pragul acestui monument arhitectornic. Odată intrați pe poarta Palatului, despre a cărui poziționare geografică puține indicii te ajută în traficul bucureștean, cu greu ajungi să înțelegi rostul lucrurilor. Intrarea turiștilor nu este semnalizată corespunzător și nici nu te îmbie în vreun fel deosebit.

Într-o lume guvernată în mare măsură prin acțiuni elaborate de marketing, avem în România un obiectiv pe care orice turist din lumea aceasta și-ar dori să-l viziteze măcar datorită datelor construcției, dacă nu și pentru istoria pe care o prezintă, iar noi îl păstrăm aproape ascuns.

Dotările...

Pe lângă arhitectura bogată în detalii atent finisate, materialele de calitate (care au fost exclusiv produse în România), sute de tone de marmură, covoare cu superbe motive lucrate din mătase, candelabre din cristal, toate la superlativ, găsim și câteva detalii tipice pentru jenantul mod de gândire devenit docrină - las' că merge și așa... Ici - colo, găsim câte un frigider cu băuturi răcoritoare, murdar și ruginit, câte un scaun de plastic cu picioarele din spate plesnite, câte o sticlă de votcă lăsată pe pervaz de câte un gardian setos care a dorit să scape de dovada incriminatoare. Legat de gadieni, agenți de pază sau cum se mai numesc ei în prezent, să nu vă mire dacă din loc în loc, veți observa câte unul pitit, savurând câte o țigară palmat, în încăperi găzduind mătăsuri sau obiecte lucrate din lemn, de o valoare inestimabilă, perfect conștienți de efectul nociv al crimei săvârșite.

Majoritatea instituțiilor care găzduiesc monumente cu o valoare mult inferioară Palatului Parlamentului aplică reguli stricte cu privire la vizitatori, dar mai ales la personalul care este plătit să păzească și să păstreze valoarea exponatelor. La noi... cei plătiți pentru asta sunt de fapt cei mai mari dăunători.

PATRIMONIU călcat în picioare

Un detaliu foarte interesant este existența unor obiecte de patrimoniu pe holurile Palatului, covoare lucrate manual, pentru a căror creație generații întregi de elevi au crescut în anii 80 viermi de mătase ca activitate extrașcolară... 

Pentru realizarea acestor opere de artă au fost făcute eforturi deosebite, finalizarea acestora pentru montarea în locurile destinate implicând la acel moment montarea direct pe holurile Palatului. Asta datorită dimensiunilor și greutății lor copleșitoare... 

În zilele noastre, în loc ca acestea să reprezinte exponate atent păstrate și prezentate cu mare mândrie vizitatorilor, sunt lăsate spre folosință și călcat în picioare.

În final, doresc să îmi afirm convingerea că aceste lucruri reprezintă doar câteva picături dintr-un ocean de nedreptăți, însă atât am aflat, ațât vă relatez. Doresc să lansez un apel la adresa persoanelor responsabile, de a regândi toată această dezorganizare și a construi un sistem profesionist prin care valorile noastre de patrimoniu, monumentele de această greutate să fie puse în valoare, la adevărata valoare și într-un mod prin care să surprindă plăcut și să lase impresii irepetabile, dar în egală măsură asigurându-se coservarea acestora pentru mult timp de acum înainte!

Cauza nu este pierdută, doar ignorată într-un mod... dezgustător.

GENERAȚIEI MELE, DE ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

Ziua Naţională a României este ziua în care sărbătorim  Marea Unire a tuturor Românilor. Este o zi cu profunde semnificaţii istorice, dar şi un subiect care trebuie să ne dea de gândit şi să ne facă să privim cu încredere în viitor, dacă ştim să trăim prezentul aşa cum se cuvine.

Pacea, toleranţa şi armonia trebuie să ne caracterizeze pe toţi, iar deciziile noastre trebuie să fie în deplină concordanţă cu moştenirea lăsată nouă în urmă cu 93 de ani. Suntem primii care trebuie să dăm un exemplu de unitate , pentru că numai UNIȚI  putem fi un adevărat vector cu privire la soluţionarea problemelelor actuale şi putem scrie o nouă pagină de istorie, prin implicarea noastră mai activă în Societatea Civilă.

Datoria fiecăruia dintre noi este să luptăm pentru Unitatea, Suveranitatea, INDIVIZIBILITATEA şi Independenţa ROMÂNIEI şi să fim un real şi permanent sprijin pentru societatea românească, pentru continuitatea identității și tradițiilor noastre. Avem datoria să lăsăm urmaşilor noştri o moştenire de care să fie mândri!

LA MULȚI ANI ROMÂNIA, LA MULȚI ANI ROMÂNI DE PRETUTINDENI!

CELE CÂTE OARE... ROMÂNII?

   Am fost prezent astăzi, în cadrul Târgului de Carte GAUDEAMUS, la evenimentul de lansare al volumului CELE DOUĂ ROMÂNII. Autorul acestei lucrări nu mai are nevoie de nici o prezentare... Discutăm despre A.N. - simplu, așa cum îl descrie actualul Comisar European pentru Politici Regionale, doamna Corina Crețu, în comentariul de pe coperta lucrării.

   Avem de-a face deci, cu o lucrare scrisă de un (fost?) politician român, fost președinte al celui mai puternic partid politic din România, fost premier al României, fost candidat în turul II pentru Președinția României în anul 2004. Au trecut 10 ani chinuiți, atât pentru domnia sa, cât și pentru noi, românii de rând -  a spus-o astăzi în discurs, deși nu cred că mai trebuia subliniat... Suntem cu toții martorii unei perpetue lovituri la adresa principiilor bunului simț, al meritocrației, la cel mai înalt nivel și acum, asistând spășiți la alegerea unui nou președinte al României, funcție care îi cam cade peste urechi.

   Lansarea acestui nou tiraj al cărții Cele două Românii a avut loc într-o sală relativ mică, în prezența invitaților și a admiratorilor care au dorit să asculte discursurile, argumentarea lucrării, dar și câteva comentarii pe marginea situației politice pe care o traversăm. Nu am spus nimic despre politicienii prezenți, pentru că eu nu prea am sesizat fețe cunoscute... Am descoperit cu plăcere prezența a doi dintre mentorii mei, a domnului Adrian Țuțuianu - președintele Consiliului Județean Dâmbovița, președinte PSD Dâmbovița și a domnului deputat Ionuț Vulpescu - un tânăt politician cu mare potențial și despre care sunt convins că va fi inclus în foruri tot mai înalte de conducere a Partidului Social Democrat (apropo de meritocrație). În egală măsură, am rămas dezamăgit de lipsa unor politicieni de marcă, despre care credeam că i-au dus dorul fostului președinte, unii exprimandu-se chiar liber în acest sens. Nu înțeleg de ce se feresc, de ce ignoră existența acestui monument în viață al politicii românești... Ajung la concluzia că nu învățăm nimic din greșelile trecutului și că domnii în cauză trăiesc cu impresia că dacă nu sunt văzuți în preajmă, li se va șterge aparteneța la aceeași doctrină, din mentalul colectiv. Din nou - greșeli, greșeli, greșeli!

CE AM ÎNȚELES EU DIN PREZENTAREA ACESTEI CĂRȚI

   În primul rând, titlu nu este menit să ne prezinte doar două Românii... Fiecare clasă socială, fiecare categorie socio-profesională și fiecare comunitate trăiește într-o mică Românie, așa cum o percep și cât îndrăznesc să o... recunoască. O spune acum cel care a fost hăituit imediat după pierderea alegerilor, de către contra-candidatul de atunci, actualul președinte Traian Băsescu. Dacă aceste mai multe entități au existat și pe vremea Guvernului condus de către domnia sa, mă voi convinge după citirea întregului volum, însă realitatea pe care o trăim de cel puțin 10 ani se datorează într-o foarte mare măsură celui care a aplicat o diabolică viziune - DIVIDE ET IMPERA - prin care a reușit să se mențină atâta vreme în fruntea... pârghiilor de control a țării, pentru că poporul nu s-a simțit nici condus și nici reprezentat în toți acești ani, ci doar neputincios și obligat să se supună măsurilor născocite la Cireșica. O perioadă care va lăsa mari cicatrici în conștiința colectivă și pe.. parcursul acestui neam spre democrația autentică!

   România mea se prezintă în aceste momente ca o țară trasă pe linia moartă în privința dezvoltării economice durabile, în privința evoluției intelectuale a cetățenilor ei și a speranței într-un viitor mai liniștit. Suntem martorii unor conflicte regionale care pot escalada, al unor infuențe din partea marilor puteri cu eventuale interese pe(ntru) teritoriul țării noastre și al unor mișcări interne periculoase - pe fondul actualei conștientizări a puterii poporului unit. Nu am nimic împotriva susținerii unor idei, împotriva protestelor, dar vă propun să studiați mai atent conjunctura în care toate acestea s-au dovedit posibile... Oare suntem un popor liber de orice influențe? Avem capacitatea de a ne trasa de unii singuri viitorul politic și economic, fără bunăvoința unor "mari actori"? Este acesta un moment prielnic mișcărilor de stradă, ținând cont de conflictele mocnite la granița noastră? Eu cred că trebuie reflectat mai mult asupra acestor întrebări, de fiecare dată când suntem tentați să scoatem furcile și să cerem țepuirea în public a conducătorilor, fie ei locuitori ai Palatelor Victoria sau Cotroceni.

  Ce vremuri credeți că ne mai așteaptă în condițiile în care pentru luna următoare se încearcă organizarea unor mișcări de protest la adresa actualei guvernări și susținerea preluării de către "noul PNL" și a acestor atribuții, deși tocmai ei au fost împotriva deținerii puterii totale de către o singură formațiune și mai ales împotriva traseismului politic? Cum se va face răsturnarea puterii în Parlament, dacă nu tot cu ajutorul unor așa-ziși traseiști politici? PNL, împreună cu PMP și orice alte formațiuni de dreapta nu au majoritate. Ce schimbare a adus alegerea lui Klaus Iohannis ca Președinte, dacă la prima apariție publică de după noaptea alegerilor a strigat că vrea toată puterea? Nu ați crezut în programul PSD, al candidatului care s-a dorit Președintele care Unește. Mă tem că ne-am ales cu un Președinte popular între tineri, dar care va face nu două, ci chiar mai multe Românii din ceea a găsit deja dezbinat... Eu voi citi cu mare interes cartea și sper din tot sufletul să mă înșel!

Mai vorbim după...

O ANALIZĂ

Am decis să scriu aceste rânduri acum, după aproape 24 de ore de la primul anunț al rezultatelor exit-poll ale Alegerilor Prezidențiale 2014. A fost o noapte grea, cu multe gânduri, judecăți și concluzii... M-au sunat chiar mulți prieteni susținători ai mișcării de solidaritate cu românii din diaspora. M-am bucurat pentru satisfacția lor și sunt la rândul meu satisfăcut de prezența la vot înregistrată, a doua ca procent raportat la populația cu drept de vot de după alegerile din anul 1992. Asta înseamnă o democrație consolidată și o societate activă, conectată la realitate!

Vă mărturisesc că nu e ușoară înfrângerea, însă acceptarea rezultatului și înțelegerea motivelor care l-au produs poate reprezenta cea mai bună fundație pentru acțiunile, viziunea și proiectele viitoare. 

Cine a câștigat în realitate aceste alegeri?

Imaginea de mai sus reprezintă în cel mai pur mod răspunsul acestei întrebări. Tineretul activ(at) a câștigat! Despre faptul că raționamentul votanților a fost dominat de regia abil construită, pe tema furată, a dificultății cu care s-a desfășurat procesul de votare din diaspora, ați auzit cu siguranță până acum și îmi mențin această părere... Adevărul este dureros pentru ambele tabere: Victor Ponta a pierdut, dar în același timp, Klaus Iohannis nu a câștigat. Asta pentru că în ultimele zile de campanie, după evoluția candidatului ACL în cadrul dezbaterilor televizate, chiar susținătorii domniei sale au recunoscut înfrângerea. Despre somdajele din ultima săptămână nu mai zic... Ce s-a întâmplat după asta a reprezentat strategia dezbinării (marca Băsescu) dusă la extrem. Cu această ocazie doresc să îi felicit pe toți cei care și-au exprimat votul! Acesta este marele câștig al acestor alegeri - (re)activarea electoratului. Despre calitatea alegerii vom avea 5 ani de acum înainte să ne convingem...

Cine, cum și de ce a votat?

În primul rând trag concluzia că pentru electoratul român nu contează argumentele, ci mai mult impresiile infuzate pe ocoliș. Apoi au avut de ales între un prim-ministru aflat în funcție, cu rezultate foarte bune după doar 2 ani de guvernare și primarul unui oraș micuț, dar bine aranjat, ce-i drept. Victor Ponta reprezintă generația formată după anul 1989, în timp ce domnul Iohannis este mai în etate, dar are avantajul imaginii de neamț. O altă mare diferență a fost dată de viziunile celor doi asupra planurilor de viitor pentru România, dar mai ales de membrii echipelor de campanie... În timp ce candidatul stângii s-a prezentat în fața electoratului alături de familie (puternic uman), de membrii ai Guvernului, de artiști, intelectuali, medici și de aliați politici care ar fi trebuit să contribuie cu electoratul propriu la rezultatul final, candidatul dreptei a fost susținut de toți membrii Guvernelor de sub stăpânirea domnului Traian Băsescu, cei care au fost respinși categoric de români la alegerile din anul 2012. NU VI SE PARE CIUDAT?

Deci susținătorii și implicit votanții celor două tabere s-au cam sucit între ei, nu credeți? Care este explicația pentru acest comportament?! - Propaganda dreptei, rafinată în mesaje aderente la tineret și la electoratul inactiv până acum. Mesajele profund populiste și demagogice au avut însă un bun canal de transmitere - mediul online, în mare parte facebook, acolo unde echipa stângii nu s-a implicat din convingere, ci... cel mult de ochii superiorilor și asta în pauzele de cafea. Gradul de asumare din partea susținătorilor, al mesajelor transmise de cei doi candidați a fost categoric în favoarea dreptei. Activiștii liberali la care s-au adăugat cei performanți, adoptați pe filiera Macovei din rândul ong-iștilor rodați, au câștigat bătălia pe facebook, ceea ce a generat valul nemaivăzut până acum și neașteptat de votanți tineri sau în mod tradițional inactivi. O lecție pentru stânga.

În final rămân ferm și susțin cu tărie că Victor Ponta a fost cea mai bună alegere pentru România. Premierul are abilitățile necesare acestei funcții, are proiectul complet pentru viitorul nostru și sunt convins că va avea posibilitatea implementării lui! Din păcate, acum intrăm într-o perioadă de mari incertitudini cu privire la calitatea execuției prerogativelor prezidențiale de către câștigător, lucru recunoscut chiar din tabăra ACL. Să nu mă înțelegeți greșit! Și eu vreau o Românie mai... nemțească, dar asta nu are nici o legătură cu viața/viziunea politică sau guvernamentală... O Românie ideală pornește de la educația, caracterul și ambițiile individului. Pentru asta, Președintele poate oferi un exemplu, dar nu ne va ajuta nimeni să-l adoptăm, în afară de noi...

A sosit cu adevărat ZIUA!

   Astăzi este pentru România cea mai importantă zi din din ultimii 10 ani, ziua în care avem posibilitatea să scăpăm pentru totdeauna de sub regimul opresiv cu care așa-zișii reprezentanți ai dreptei, liderii defunctului Partid Democrat Liberal, au împins milioane de români sub limita sărăciei, au guvernat într-un mod total iresponsabil, și-au bătut joc de banii noștri sifonând tot ce s-a putut din fondurile publice, ne-au umilit și furat până și speranțele. Astăzi, exact acei miniștri ai Guvernului care a împrumutat România pentru încă 20 de ani, vin în fața noastră și ne cer să votăm un neamț despre ale cărui performanțe ne-am putut cu toții edifica în ultimele luni - de la povești cu adopții internaționale pe care nu a reușit să le lămurească nici până acum, trecând prin epopeea dobândirii celor 6 case și încheiind cu retrocedările abuzive din Sibiu, acest personaj nu este doar o rușine pentru orașul său, ci o rușine prin accederea sa în cel de-al doilea tur al alegerilor prezidențiale...

   Pe de altă parte avem de ales un prim ministru care în ultimii 2 ani a reparat majoritatea faptelor despre care v-am relatat mai sus și a luat toate măsurile care au dus la performanțele cu care ne mândrim în prezent. Guvernul Ponta are rezultate pe care niciun alt guvern nu le-a înregistrat în ultimii ani! Ca exemple: scăderea preţului pâinii, creşterea punctului de pensie şi a salariului minim de la 700 la 950 de lei, dar şi a numărului de contracte de muncă active, creșterea nivelului de absorbție a fondurilor europene de la 6% în 2011, la 50% în prezent, reîntregirea tuturor salariilor tăiate de Guvernul Boc, din care au făcut parte toți liderii PDL care acum îl susțin pe Iohannis, redeschiderea spitalelor închise de PDL, dublarea alocațiilor pentru copii... Mai mult, el este un familist convins, un bun creștin și un om cu un trecut lăudabil, ca om sport și șef al corpului de control al prim-ministrului de la o vârstă foarte fragedă. Tot acest parcurs reprezintă cartea de vizită a celui mai potrivit român pentru funcția supremă în stat!

Vă invit să mergeți cu toții la vot și să alegeți atât cu gândul la istoria noastră ca neam, cât și cu speranța într-un viitor frumos! Eu îi spun România Putenică... Iar pentru asta votez Președintele care Unește -Victor Ponta!!!

CUM ARATĂ ROMÂNIA PE CARE DORIM SĂ O SCHIMBĂM?

Ultimii 10 ani au fost marcaţi de un model de preşedinte care a dezbinat, a semănat ură şi conflict, cu accente autoritare, dispreţuitor la adresa instituţiilor democratice, centrat pe austeritate, sacrificii sociale, clientelism, scăderea nivelului de trai, umilinţă şi o cruntă izolare pe plan extern.

• ZGOMOT. Societatea este dominată de urlet, de bruiaj, de discuţii în contradictoriu şi pe ton ridicat, de negare a oricăror lucruri pozitive şi de 
• contestare a rezultatelor.
• CONFLICT. Este singurul lucru care pare că-i motivează pe majoritatea 
• oamenilor politici care domină peisajul media şi care se imprimă treptat şi în rândul societăţii. Oamenii obişnuiţi sunt marcaţi de conflict şi, la rândul lor, fie devin conflictuali, fie abandonează orice interes pentru viaţa publică.
• DEZBINARE. Timp de 10 ani am asistat la punerea în scenă a războiului 
• româno-român: tinerii au fost ostilizați împotriva vârstnicilor, întreprinzătorii au fost învăţaţi să se dezică de bugetari şi orăşenii să-i dispreţuiască pe cei de la ţară.
• URĂ. Traian Băsescu a încercat să programeze diverse grupuri sociale să se urască reciproc, să se deteste şi să-şi conteste meritele ori drepturile, adesea chiar şi dreptul de a exista în aceeaşi societate.
• BLOCAJ. Ura recirculată şi conflictualitatea menţin societatea într-un blocaj care îi împiedică dezvoltarea la adevăratul potenţial. Fiecare instituţie e programată să blocheze alte instituţii, anulând astfel construcţia pozitivă de care are nevoie ţara.
• POLARIZARE. România se dezvoltă inegal inclusiv pentru că nu a existat, la nivelul preşedintelui, viziunea de a stimula dezvoltarea unitară, de a direcţiona oportunităţi către zonele defavorizate de a susţine nevoia unei solidarităţi naţionale bazată pe distribuţia corectă a avuţiei publice.
• COMPLEX DE INFERIORITATE. Românilor li s-a spus – în special în aceşti 10 ani – că sunt slabi, mai puţin importanţi, mai puţin performanţi, că sunt ultimii, că sunt codaşi, că în România pur şi simplu nu poate fi mai bine. Demnitatea trebuie redată românilor prin restaurarea unei identităţi culturale puternice, conştientă de europenismul ei.

Această realitate dezolantă trebuie schimbată, iar cel care poate da semnalul unei schimbări autentice este Preşedintele. După 10 ani de scandal care s-au suprapus peste cei 25 de ani de tranziţie, avem nevoie de o schimbare, de un nou început, de o construcţie serioasă asumată de noua generaţie care are şi energia de a munci pentru un mare proiect naţional şi dorinţa de a trăi într-o Românie Unită și Puternică.

Fragment din programul candidatului la Președinția României - VICTOR PONTA

Pe cine reprezintă Iohannis în România?

Klaus Werner Iohannis a fost distins cu Crucea Federală de Merit de către Republica Federală Germană (2006). Tot în Germania a mai fost decorat şi în septembrie 2010, când a primit la Berlin, placheta de onoare din partea Uniunii Asociaţiilor Etnicilor Germani Expatriaţi, cea mai înaltă distincţie pe care o acordă această asociaţie. Însă cea mai valoroasă decoraţie a primit-o Klaus Iohannis de la Otto Schily, fostul mi­nistru de Interne al Germaniei, în ziua de 11.12.2007. Acesta l-a decorat pe primarul Sibiului, Klaus Werner Ioha­nnis şi pe suc­cesorul său la Ministerul de Interne, Wolfgang Schau­ble, din partea Societăţii Ger­mane! Decoraţia, cea mai înaltă distincţie din Germania, a fost înmânată pentru merite deosebite aduse Germaniei...

   Şi noi care credeam, ca nişte naivi, că Iohannis slujeşte România. GHINION, ar spune chiar domnul care se străduiește din toți porii să mai convingă pe zi ce trece câte un nehotărât, că el este răspunsul tuturor rugăciunilor... Otto Schily, cel care a fost maestru de ceremonii la decorarea din 2007: „Atât la alegerile locale din anul 2000, când candidatul sas a ieşit primar mai scremut, din al doilea tur, cât şi la cele din 2004, cu succesul «uluitor» de aproape 90 la sută în rândul elec­toratului român, Sibiul a fost vizitat, cu o săptămână înainte de prezentarea populaţiei la urne, de ministrul de Interne al Germaniei, Otto Schily. Cre­deţi că întâmplător sau a fost doar o coincidenţă? Eu cred că a fost o acţiune deliberată! Acelaşi Otto Schily (devenit şi cetăţean de onoare al Sibiului – pentru ce «merite», neştiute de opinia publică?!), deşi nu mai era mi­nistru, în ziua de 11.12.2007, l-a decorat pe primarul Sibiului, Klaus Werner Ioha­nnis şi pe suc­cesorul său, ministru de Interne la acea dată, Wolfgang Schau­ble, din partea Societăţii Ger­mane (!!!) pentru anul 2007. Decoraţia, cea mai înaltă distincţie din Germania, a fost înmânată pentru merite deosebite aduse Germaniei!!! (…) Acelaşi Iohannis a fost decorat, imediat după câşti­garea alegerilor din 2004, şi de către vicepreşedintele parla­men­tului german, Susanne Kastner, aceasta fiind mai mult la Sibiu, cu un rol activ propagandistic în acel an electoral, decât în Parlamentul german, de unde primea salariul!” Însă şi alte ţări l-au onorat pe Iohannis Klaus Werner cu distincţii. Culmea, toate fiind aliatele Germaniei în al Doilea Război Mondial! Primarul sibian a mai primit: Ordinul Naţional al Italiei – Steaua Solidarităţii Italiene, în grad de Comandor (2008) – Italia a fost principalul aliat din Europa al Germaniei hitleriste; Ordinul de Merit al Marelui Ducat de Luxemburg, în grad de Ofiţer (2009) – în 1942, Luxemburgul a fost oficial anexat de Al treilea Reich; Ordinul de Merit „Marea Cruce de Argint” al Statului Austriac (2009) – Anschluss-ul: Germania a anunțat anexarea Austriei pe 12 martie 1938, transformând țara în provincia „Ostmark”; Ordinul de ofiţer al Coroanei Belgiene (2009) – în 1940, Belgia a fost ocupată de către trupele Germaniei naziste. Iar pentru ca Axa beligeranţilor din al Doilea Război Mondial să fie completă, în octombrie 2009, când Klaus Iohannis a fost propus de către Crin Antonescu în funcţia de premier al României, primarul Sibiului tocmai se afla într-o vizită oficială în Japonia. Simple coincidenţe? Curios este că din panoplia de decoraţii cu care se laudă Herr Klaus Werner Iohannis pe propriul site (http://www.klausjohannis.ro/files/distinctii.htm), lipseşte taman cea mai valoroasă decoraţie pe care a primit-o acesta în numele Societăţii Germane, alături de Wolfgang Schau­ble (ministrul de interne de interne al RFG de atunci), de la Otto Schily, fostul mi­nistru de Interne al Germaniei, în ziua de 11.12.2007.

   Cum să slujească România, din moment ce primarul Sibiului nu a participat în nici un an la manifestările desfăşurate de ziua naţională în oraşul pe care-l conduce? Nu-i patriot, dar este plin de sine însuşi. Klaus Iohannis este foarte arogant... Revistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul Sibian” au dezvăluit, cu mulţi ani în urmă, faptul că sub denumirea „democratică” F.D.G.R. (Forumul Democrat al Germanilor din România) se află camuflat fostul Grup Etnic German. Mai ales că această „organizaţie nonguvernamentală” (O.N.G.), apărută imediat după revoluţia din decembrie 1989 – geneză la care şi-au adus aportul şi serviciile secrete germane! – a fost creată pe criterii etnice, fiind astfel un soi de „club exclusivist”. Ca orice grupare etnică sau „club exclusivist” este logic că F.D.G.R. a avut ca scop, încă de la înfiinţare, obţinerea unor avantaje, apropiate de privilegiile pe care saşii le aveau în Evul Mediu, în detrimentul populaţiei majoritare româneşti din Transilvania.

   Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. La Grupul Etnic German, oficializat prin Decretul – Lege, nr. 830 din 21 noiembrie 1940, a aderat în anul 1941 şi Biserica Evanghelică (cultul religios al saşilor transilvăneni), cu toate bunurile sale mobile şi imobile, din fanatism nazist! Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. La fel ca şi în anul 1941, alianţa dintre Biserica Evanghelică şi Organizaţia Politică a Minorităţii Germane funcţionează şi acum, chiar dacă aceasta din urmă se autodeclară ONG. Din moment ce participă la alegeri, F.D.G.R. are rolul politic al unui partid! Contrar evidenţelor, iată ce declara Klaus Werner Iohannis, preşedintele acestei organizaţii, care acum a devenit oficial nazistă, aşa cum o să vedeţi în continuare: „FDGR nu are o dogmă politică, nici nu-şi doreşte şi nu va avea. Forumul este o formaţiune etnică, aşa cum fiecare etnie recunoscută din România are cel puţin o formaţiune de acest tip. Noi nu suntem nici ONG, nici partid, ci suntem reprezentanţii grupurilor etnice germane din România. Şi atunci, prin definiţie, nu este posibil să avem orientare politică, fiindcă membrii noştri sunt membri prin apartenenţa la o anumită etnie. Ei pot fi de dreapta, de stânga, liberali, de orice fel şi noi trebuie să-i reprezentăm pe etnicii care se declară alături de noi. Deci, nu avem o orientare politică.” Acesta este un fragment dintr-un interviu acordat de Klaus Iohannis, primarul Sibiului, dar şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România la vremea respectivă, acordat revistei „22″ şi publicat în numărul 905 din iulie 2007. Atenţie la an! Este acelaşi an în care Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a solicitat Judecătoria Sibiu recunoaşterea oficială a calităţii de succesor al organizaţiei F.D.G.R. faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe). Klaus Iohannis provine din mediul «Germandom» din România, căruia i se atribuie virtuţi precum «corectitudine, încredere, pragmatism şi eficienţă». El este preşedintele organizaţiei «Germandom» locale, «Forumul Democrat al Germanilor din România» (FDGR), care, precum multe alte asociaţii ale minorităţilor germanofone, în Europa de Est si Sud – Est, a fost fondat imediat după răsturnările din 1989. FDGR, ca şi preşedintele său, Iohannis, este strâns asociat cu reţelele «Germandom» răspândite peste tot prin Europa. FDGR este membru asociat al FUEN («Uniunea Federală a Naţionalităţilor Europene»), o organizaţie care reuneşte numeroase minorităţi din Europa şi Asia Centrală, fondată pe direcţiile tradiţionale ale politicii etnice germane în anii următori celui de-al doilea război mondial, de foşti nazişti. În cadrul FUEN, FDGR-ul este, de asemenea, membru al «Grupului de Lucru al Minorităţilor Germane» (AGDM), aflat în contact permanent cu Ministerul de Interne din Germania. Partidul minorităţii de limbă maghiară din România, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) este de asemenea membru FUEN.

   De când a preluat funcţia în 2000, Sibiul a devenit cunoscut prin succesele sale economice. «Oraşul Vechi este o bijuterie, reţeaua de apă funcţionează, şi mai presus de orice, sunt doar puţini şomeri», relatează obsesiv presa... Sub «neamţul» Iohannis, oraşul a devenit un model de succes. În realitate, Johannis administrează înţelept resursele pe care comunitatea le primeşte din Germania; pentru a crea modelul unei insule «Germandom» în Europa de Sud – Est. Sub contractul Ministerului Cooperării Economice şi Dezvoltării din Bonn, asociaţia Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ) a început renovarea Oraşului Vechi – care este de obicei atribuită lui Iohannis – înainte ca Iohannis să ocupe funcţia. Agenţia Germană pentru Ajutor Tehnic (THW) a venit în ajutorul lui Johannis pentru rezolvarea problemei apei. Alt ajutor soseşte de la organizaţiile «Germandom» din Germania, de exemplu, FDGR şi Iohannis personal consiliază Fundaţia Hermann Niermann din Dusseldorf asupra «problemelor privind promovarea proiectelor culturale, academice si sociale» – de asemenea în beneficiul minorităţii germanofone din România. Fundaţia Niermann a devenit de notorietate cu ani în urmă, în exercitarea influenţei ascunse asupra minorităţii germanofone din estul Belgiei – în cooperare cu grupuri etnocentriste de extremă dreapta. Oricine poate spune cu siguranţă că preşedintele fundaţiei «a fost la curent cu o conspiraţie» care a fost îndreptată împotriva Belgiei. La sfârşitul anului 2007, împreună cu ministrul german de interne, Wolfgang Schaeuble, Iohannis a primit «Premiul de Merit pentru Înţelegerea Germano – Europeană». Laudatio a fost rostită de fostul ministru de interne şi cetăţean de onoare al Sibiului, Otto Schily. Cancelarul german, Angela Merkel, este în board-ul de consilieri ai acestei foarte influente asociaţii. Ea însăşi a primit acelaşi premiu în anul 2005.”(sursa:http://www.german-foreign-policy.com/en/fulltext/56289)

Multă lume îl laudă pe Klaus Iohannis, de parcă ar fi Messia, proaspăt sosit pe pământ românesc. Toţi îl ridică în slăvi, singurele argumente fiind că „e neamţ” şi „a făcut treabă la Sibiu”. Dar Sibiul nu se rezumă doar la centrul spoit în grabă înaintea anului 2007, ca să nu ne facem de râs când cu Capitala Culturală a Europei. Nu locuiesc toţi sibienii în Piaţa Mare, cea care este permanent arătată la televiziuni, ca să constate tot natul măreţele realizări ale „iepocii” de aur Iohannis. Acesta s-a folosit de oraşul nostru ca să-şi creeze el o imagine pozitivă, pe care a perpetuat-o prin intermediul unei prese mercenare! Filiera germană... Și atunci ce rămâne de taica Iohannis? Și de ce ar trebui românii care se simt atrași de... doctrina liberală, să-l voteze pe acesta? Pe mine mă depășește subiectul, recunosc. Poate îmi oferă careva un răspuns...

sursa articolului - justitiarul.ro

De ce VICTOR PONTA?

După ce la sfârşitul săptămânii trecute social-democraţii au validat candidatura premierului Victor Ponta la Preşedinţia României într-un Congres Extraordinar, astăzi liderul PSD va intra în competiţia electorală printr-o lansare de zile mari pe stadionul Arena Naţională, în faţa a zeci de mii de români. Se preconizează că la eveniment vor fi prezenţi aproximativ 70.000 de simpatizanţi şi militanţi. După epica sinucidere politică a liderului de cârpă Crin Antonescu, pista către alegerile prezidenţiale pare să se fi limpezit. E cam aglomerată, în mod absurd şi fără nici o noimă, dar asta e, candidează cine poate, face parte din regulile democraţiei pe care trebuie să o păstrăm cât de bine putem. Din toţi cei ce parcă se văd la Cotroceni, o bună parte nici nu trebuie băgată în seamă, dar avem şi concurenţi. Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra celor ce contează…

Klaus Iohannis. 

Conform unei mitologii liberale vetuste, dar absorbită instantaneu de conducerile ambelor partide din Alianţa Creştin Liberală, conform acesteia Blaga se crede Brătianu şi îl aduce pe tron pe Carol I, adică pe Iohannis. Bieţii oameni chiar cred în punerea în scenă a unei astfel de uriaşe şanse istorice. Ia închipuiţi-vă: un primar neamţ de confesiune protestanta ajuns preşedintele României. Ce ar mai urma? Un ungur primar general? Un rus, ministru al apărării? Un chinez pe postul de ministru al economiei? Jenant. Mă rog, fiecare cu fanteziile lui, dar să vrei să pui în scenă o piesă de teatru ca o bătaie de joc la adresa tuturor românilor, asta trebuie sancţionat. Poate chiar înainte de vreun scrutin electoral. Nu orice închipuit trebuie lăsat să creadă că mutatul la Cotroceni e ca o vacanţă la vreo stână de pe lângă Sibiu. Chiar dacă ai făcut, o vreme, brânză bună. Apoi, până şi Traian Băsescu nu îi dă vreo şansă, de ce i-am da noi? Până una-alta, să vedem de ce „NU IOHANNIS”:
- Cine poate crede că un bun neamţ poate fi şi un mare patriot român? Carol I şi-a întemeiat la noi o familie şi o dinastie. Klaus Iohannis şi-a mutat părinţii în Germania, recunoscând astfel că bătânii o duc greu aici, la noi, ceea ce a evitat pentru ai săi. Ia să vezi cum îi aduce acum înapoi şi militează pentru un plan social-democrat de ridicare a niveluui de trai al pensionarilor… Lasaţi-ne cu poveştile astea.
- Omul se declară vizionar. Herr, dacă eşti vizionar, fă-te Mama Omida, şi ia bani ca să-i spui baliverne Oanei Zăvoranu.
- Acelaşi om se declară şi a fi un candidat rezonabil. Adică înzestrat cu raţiune, nu? Bravo, acum ne-am liniştit.
- Călin Popescu Tăriceanu, un liberal autentic, cu ştate vechi, l-a numit pe Klaus, pămpălău. Călin a fost preşedintele PNL şi premier şi s-a descurcat foarte bine, poate ar trebui să-l credem pe cuvânt. De ce l-am vota pe Pămpă?
- Istoric vorbind, nemţii ne-au cam tratat de sus şi nu ne-au prea avut la suflet nicicând. Iubirea ăstuia pentru Cotroceni şi neamul valah nu vi se pare ciudată, aşa dintr-o dată?
- Oare faptul că e german la origine înseamnă că este şi pregătit să ne reprezinte cu onoare în Europa şi în lume. În afara faptului că va plimba un costum impecabil la Bruxelles şi va zice Guten Tag în loc de Bună ziua, înseamnă că pricepe mecanismele Uniunii Europene? De ce ne-am lăsa imaginea Ţării reprezentată de un individ mai ţeapăn ca o glugă de coceni şi cu un discurs lipsit de orice substanţă, fără nici un angajament cu adevărat naţional?
- De fapt, ce îl recomandă pe Iohannis pentru o asemenea demnitate, în afara faptului că l-a trădat pe Crin Antonescu? A trădat un coleg; ce l-ar ţine să trădeze o ţară?
- Ultima, dar nu cea din urmă observaţie. Voi l-aţi văzut râzând pe omul ăsta vreodată? Eu, unul, nu, nicăieri. Zici că e împăiat. Pe Angela Merkel am văzut-o râzănd, dar nu pe Johannis. Iar despre un om care nu are simţul umorului, ştiţi ce se zice. Adică e bine să te îndoieşti de inteligenţa lui.
Ajunge cu Klaus ăsta, un Frankenstein trist, trădător de prieteni şi avid de putere.

Să vedem acum DE CE PONTA?

- În primul rând pentru că e român,ortodox, a trăit aici, a mâncat aici, ştie ce a fost înainte de 89, ştie ce a fost după. S-a şcolit de tânăr în politică, a mâncat doctrine pe pâine, îi cunoaşte pe toţi politicienii care azi conteză în România.- Este la o vârstă la care neuronii nu îi joacă feste, e din generaţia menită să schimbe cu adevărat în bine faţa României.
- Ca prim ministru ne-a reprezentat cu succes în Europa, de ce n-ar face-o şi ca preşedinte.
- Atenţie, pentru vârsta lui, ca politician, faptul că merge la preşedinţie este de fapt un sacrificiu şi nicidecum o mare victorie. Va câştiga pentru români, dar va pierde conducerea celui mai puternic partid de pe eşichierul de azi al politicii noastre. Nu este un lucru de natură să îl facă fericit.
- Are coloană vertebrală, a demonstrat-o deja de multe ori, Poziţia lui nu s-a schimbat, se raportează conştient şi permanent la nevoile oamenilor săraci, a celor care nu trăiesc cu aer şi vorbe meşteşugite, ci cu pâine.
- Nu cedează la nici un fel de presiune, nici mediatică, nici politică.
- Are o viziune corectă asupra stării sociale a României de azi şi, ataşat de doctrina social-democrată, ştie că greutăţile pe care le întâmpinăm astăzi nu pot fi întrecute decât printr-un plan economic susţinut, cu sprijin european de sută la sută, cu aşezarea României la nivel de egalitate cu celalţi parteneri politici din UE.
- Vorbeşte aceeaşi limbă cu social democraţii din Europa Unită, se poate sprijini pe aceştia, are acces la planurile de viitor ale acestora, putem fi parte importantă a unui viitor comun european cu demnitate şi respectaţi de ţările membre.
- S-a dovedit a fi un bun cunoscător al realităţii mondiale şi a ştiut cum să deschidă discuţiile către cea mai dinamică economie de azi, China. Deci va şti să abordeze cu pragmatism cele mai bune oportunităţi economice pentru a spori pe cât posibil şansele tuturor la o viaţă mai bună.
- A spus-o chiar el: s-a terminat cu „generaţiile de sacrificiu”! Ar cam fi timpul să nu mai auzim, chiar de la Cotroceni,de ce bine e să tai 25 la sută din banii bugetarilor, şi cât se poate de la bieţii pensionari.
- Aaa! Să nu uit: e român, nu e neamţ, nici rus, nici coreean din nord, nici englez. Cred că ştie cu siguranţă ce speranţe avem pentru viitorul apropiat. Cel puţin el are părinţii aici, nu i-a „exportat” ca să o ducă mai bine…
- Are o înţelegere deosebită a fenomenului istoric şi a încercat, reverenţios, o apropiere de Casa Regală, de care trecutul nostru este indisolubil legat.
- Este versatil şi nu se grăbeşte în a da verdicte şi rezoluţii inefabile, aşa cum se pare că a ajuns la modă în ultimii ani. Cere păreri, se consultă cu diverşi oameni politici, recunoaşte importanţa diversităţii punctelor de vedere şi analizează opţiunile de moment.
- Are cea mai corectă poziţie faţă de fraţii noştri din Basarabia, pe care i-a asigurat de întreg sprijinul său, desigur în viziunea politicii europene, adică susţine singura şansă a Republicii Moldova de a ieşi de sub tutela Moscovei. Prin diplomaţie, nu prin declaraţii sforăitoare şi belicoase, de la adăpostul celui mai ieftin scut omenesc, acela al nervilor!
- Şi ultima observaţie, dar nu cea din urmă. Râde, domnilor. Râde din inimă, râde ca un român. Este capabil de autoironie, dar nicicând de a se face de râs.

Să ne dăm şansa de a avea cu cine să ne mândrim! Merităm asta, avem şansa, să nu o irosim pe vorbe grase, dar golite de orice sens naţional...

Mai prețuiește cineva ȘCOALA ROMÂNEASCĂ?

   Ieri s-a dat startul unui nou an școlar. Autoritățile au fost prezente în toată țara pentru a-și exprima suportul pentru întregul proces de educație, pentru copii, cadre și părinți, în unele cazuri având chiar de inaugurat noi capacități de studiu, ori pur și simplu finalizarea unor lucrări de renovare... Toate acestea sunt iterări absolut normale ale ideii de prețuire a sistemului de Învățământ. 

   Succesul societăţii în ansamblu depinde de succesul tinerilor săi, iar pe cale de consecință, succesul tinerilor depinde de educaţie! Popoarele care au înţeles acest lucru trăiesc acum în societăţi democratice şi prospere, având garantată o evoluție accelerată, datorită gradului înalt de implicare a tinerilor. La noi, schimbările insuficient cumpănite ale tranziţiei postcomuniste au afectat încrederea românilor în toate instituţiile statului, inclusiv în şcoală ca loc de formare în carieră şi, mai larg, în viaţă. La aceste necazuri se adaugă şi blestemul ca, în ultimii 10 ani, România să fie condusă de un personaj care a declarat public că, din punctul lui de vedere, şcoala produce tâmpiţi.

   În aceste circumstanţe, nu este de mirare că, în momentul venirii la guvernare, Victor Ponta şi Cabinetul său au preluat un sistem aflat în pragul colapsului, cu profesori umiliţi prin salarii de mizerie, supuse chiar şi aşa tăierilor, cu infrastructură învechită şi cu un puternic sentiment de indiferenţă pentru ce reprezintă în sine educaţia. Lucrurile nu se schimbă peste noapte. Dar, în ultimii doi ani, Guvernul a dat semnale serioase că lucrează la consolidarea celor trei piloni pe care se bazează sistemul de educaţie: profesorii (veniturile şi pregatirea continuă), planurile cadru, programele şi manualele (revizuirea şi adaptarea la nevoile actuale ale elevilor) şi infrastructura (reabilitare, modernizare, dezvoltare). 

   Bugetul Educaţiei a avut în 2013, comparativ cu anul 2012, cea mai mare rată de creştere din cadrul UE (6,4%). Pentru 2014, Educaţia a primit 13% din bugetul naţional, adică peste 22 de miliarde de lei, cu două miliarde mai mult decât în 2013. Cu aceşti bani, Guvernul a crescut cu 10% salariile profesorilor debutanţi, ale asistenţilor şi preparatorilor universitari. De asemenea, a început actualizarea programelor şcolare şi a manualelor învechite. Ne aflăm foarte aproape de momentul în care vor fi introduse manuale digitale. Elevii claselor I şi a II-a vor avea manuale noi, chiar dacă nu de la 15 septembrie.

   Programele desfăşurate de Guvern s-au concentrat pe două axe: modernizarea sistemului românesc de învăţământ şi facilitarea accesului la educaţie pentru toţi copiii:

•    Prin programul „Internet în şcoala ta”, peste 2.446 de şcoli din mediul rural şi mic urban au fost conectate la Internet, aducând beneficii pentru aproximativ 715.000 de elevi şi 56.000 de profesori. 
•    În acelaşi timp, au fost achiziţionate şi distribuite în mediul rural peste 600 de microbuze şcolare. Un alt contract este demarat de MDRAP, pentru încă 659 de microbuze, autobuze şi autocare, pentru ca mersul la şcoală să nu reprezinte o povară pentru aceşti copii, ci o bucurie. 
•    În ţară există în jur de 1.000 de şcoli la care se lucrează. Aproape 500 de astfel de şcoli vor fi finalizate cu ajutorul banilor europeni, până la finalul anului 2016. 
•    Specialiştii din Ministerul Educaţiei au lucrat şi la modernizarea curriculei. În ultimii doi ani s-a dublat numărul orelor de mişcare şi educaţie fizică pentru ciclul primar. Au fost introduse noi discipline opţionale vocaţionale: arhitectura şi istoria jazzului, antreprenoriatul şi orientarea profesională, filosofie pentru copii, educaţie financiară sau educaţie prin şah. Şcolile profesionale au fost relansate, prin acordarea de burse lunare în valoare de 200 de lei şi încurajarea parteneriatelor între şcoală şi companii. 

   Cu prilejul începerii şcolii, îi invit pe toţi românii să se gândească puţin la viitor şi să aibă încredere că sistemul de învăţământ românesc le poate educa bine copiii, transformându-i în adulţi independenţi şi responsabili. De asemenea, îmi doresc să nu mai aud în spaţiul public declaraţii revoltătoare precum cea făcută de Klaus Iohannis care, încercând să explice cum şi-a cumpărat cele şase case, a spus că, în timp ce românii au ales să investeasca în copii, în educaţia copiilor, el a ales să investească în case pentru a-şi asigura o sursă sigură de venit pentru bătrâneţe. Chiar dacă nu aş fi implicat politic şi chiar dacă nu ar fi campanie electorală, aş rămâne la părerea că românii merită o soartă mai bună decât să ajungă să primească sfaturi despre educaţie de la un om care a ales afacerile imobiliare în detrimentul copiilor, de la un om susţinut de cei care au tăiat salariile profesorilor şi învăţătorilor.

Care... PNL?!

Tribunalul București a constatat ca ilegală alegerea lui Klaus Iohannis președintele PNL, mai mult decât atât, tribunalul a respins alegerea întregii conduceri PNL la Congresul din 27-28 iunie. Deciziile Tribunalului vin în urma plângerii depuse de primarul PNL din Pucioasa, Dănuț Bădău...

TOATE ACESTEA RAMÂN DOAR AMINTIRI FRUMOASE... Crin Antonescu a produs marea rupere a USL, iar Klaus Iohannis a continuat distrugerea PNL prin deciziile sale abuzive și încercarea fuziunii cu partidul de suflet al lui Traian Băsescu

   Care sunt consecințele acestei decizii șocante pentru Iohannis și ai lui, trebuie să spunem că PNL pierde în acest moment tot ce a construit în ultimele săptămâni alături de noii lor prieteni de la PDL, care sunt victime colaterale ale lipsei de competență a celor din conducerea PNL.

1. PNL nu mai are președinte. Alegerea lui Iohannis nu a fost făcută după vechiul statut, așadar, acesta nu poate fi președinte al partidului. Pe cale de consecință, având în vedere decizia instanței, PNL trebuie să reia procedurile de desemnare a unui nou președinte de partid și a unei noi conduceri a liberalilor. Chiar dacă unii vor spune că decizia justiției nu se referă la candidatura lui Iohannis, trebuie să le spunem că un președinte de partid este ales pe baza unui statut, iar dacă acel statut este ilegal, atunci și desemnarea președintelui este ilegală.

2. PNL rămâne afiliat ALDE, conform statutului. Reprezentanții PNL sunt puși într-o ipostază de-a dreptul penibilă și anume, după ce au trădat ALDE, aceștia sunt obligați de decizia Tribunalului să facă un pas înapoi înspre familia liberalilor europeni. Toate jocurile făcute de Antonescu pentru Adina Vălean sunt date peste cap, deoarece, dacă nu se va putea realiza trecerea la PPE a partidului, atunci Vălean își va pierde susținerea pentru postul de vicepreședinte al PE. Totodată, PNL este obligat ca, după ce a terfelit liberalismul trecând în barca popularilor europeni și a lui Băsescu, să devină o oaie neagră a popularilor europeni sau mai degrabă, oaia liberală într-o turmă de populari.

3. Marele PNL devine o utopie. Discursul plin de patos al democrat-liberalilor și al peneliștilor din ultima lună a fost unul prin care arătau că se va crea un mare PNL care ar urma să fie un mare partid de dreapta. Însă, aceste vise de mărire se cam spulberă. În acest moment, PNL rămâne partidul de 15% de la europarlamentare, iar PDL partidul de 12%.

4. ACL dispare de pe scena politică. Alianța construită de către PNL și PDL primește o lovitură în plex după ce tribunalul a invalidat statutul PNL. Astfel, toate deciziile luate până acum de ACL sunt nule, începând cu cea de constituire.

5. PDL redevine un partid expus. Pentru pedeliști, PNL era un fel de mașină de spălat imaginea publică. Invalidarea statutului de către tribunal și anularea fuziunii, face ca oamenii lui Băsescu să rămână în continuare sub sigla care i-a făcut „celebrii” în fața românilor până în 2012.

6. PNL, partid fără ideologie. Ceea ce este mai trist este că PNL în acest moment nu se poate declara, conform statului, partid popular, iar potrivit deciziilor luate de conducere de-a lungul timpului și a trădării ALDE, nici partid liberal. Așadar, PNL este în acest moment în stratosfera politicii, ca un partid care nu mai reprezintă nimic și pe nimeni.

7. PNL, condus de membri. Anularea modificărilor aduse la statut face ca în acest moment PNL să nu aibă conducere. Antonescu, ultimul președinte după vechiul statut, nu vrea să fie președinte, Iohannis înainte de fie interimar își dăduse demisia, iar vechiul BPC al PNL este aproape inexistent după ce mulți dintre membrii au părăsit partidul.

Exemplele cu privire la consecințele deciziei Tribunalului București pot continua. Este de-a dreptul dezamăgitor cum o mână de oameni au reușit să aducă într-o situație ridicolă un partid istoric al României, singurul de altfel prezent în legislativul român.

Congresul PNL a fost unul pe repede înainte, plin de momente umoristice și de șicanări între taberele care se băteau pentru obținerea conducerii partidului. Toată valma creată în jurul adunării PNL și toate deciziile luate de grupările Antonescu și Iohannis au primit însă o lovitură din partea justiției.

Tribunalul București, așadar reprezentanții sistemului juridic despre care Iohannis a spus că vrea să îl consolideze, a anulat prin decizia dată astăzi modificările aduse statutului Partidul Național Liberal la congresul din luna iulie. Astfel, Iohannis nu mai este nici prezidențiabil, nici președinte de partid, nici co-președinte de alianță. Iohannis este în acest moment un simplu reprezentant al administrației publice locale din România.

Reprezentanții opiniei publice au criticat încă de la vremea Congresului o serie de decizii pe care aceștia le-au luat, începând cu derogarea de vechime acordată lui Iohannis pentru a-i lua locul lui Antonescu. Aceste reacții venite din spațiul public nu au fost băgate în seamă de liberali, care și-au dus planul de contopire cu PDL la capăt. Apropo de acest plan, acum înțelegem și decizia tribunalului București de a amâna decizia de fuziune prin contopire a celor două partide, deoarece aceasta nu se poate realiza din cauză că toate deciziile luate de PNL după Congres sunt nestatutare și ilegale.

Se pare că modelul politic german nu este valabil și în România. Sub conducerea lui Iohannis, PNL a devenit un partid care încalcă până și propriul statut și care este contestat chiar de justiție...

Cum se face AVERE ÎN ROMÂNIA - REȚETA NEMȚEASCĂ

Carmen Lăzurcă - Iohannis a fost profesoară la Şcoala specială din Sibiu. Liberalul Klaus Iohannis, candidat la Preşedinţia României, este acuzat că împreună cu soţia sa, Carmen, a intermediat în anii '90 înfierea unor copii unui cuplu canadian despre a căror soartă nu se mai ştie nimic de 14 ani, bănuindu-se că ar fi fost traficaţi pentru organe.

   Înaintea intermedierii adopţiilor, soţii Iohannis aveau o radiografie completă a situaţiei copiilor cu probleme din judeţ, ce puteau fi folosiţi ca marfă. Şi aceasta pentru că el, Klaus, era inspector şcolar, iar ea, Carmen, profesoară de engleză la Şcoala Specială din Sibiu. Așadar, liantul în această afacere era soţia lui Iohannis, cea care i-a adus pe canadieni să vadă copii, profesoară de engleză şi aspirantă la statutul de Primă Doamnă. Tânăra profesoară Carmen Lăzurcă s-a angajat la Şcoala Specială din Sibiu deoarece  nu primise repartiţie în oraşul Sibiu. Astfel, soția lui Iohannis, a profitat de o relaţie cu autorităţile locale şi s-a angajat la şcoala specială, aceasta nefiind supusă restricţiilor de repartiţii în ordinea mediilor. Carmen Lăzurcă a funcţionat câţiva ani la această şcoală, adunând o bază de date substanţială cu copii şi familii cu probleme de sănătate sau sociale care i-a fost foarte utilă şi pe care a valorificat-o în acţiunea de trafic de copii de care este acuzată familia Iohannis.

   Rolul soţiei sale în afacerea cu copii este recunoscut parţial chiar de Iohannis, bineînţeles, minimalizându-şi rolul în această tranzacţie. "Rolul pe care l-am avut eu şi soţia mea a fost unul minor. Am fost contactaţi de un fost coleg de facultate al soţiei care ştie limba engleză dacă am fi dispuşi să traducem o discuţie" - declara cu ceva timp în urmă Iohannis.

   În primăvară, când Iohannis a fost propus ministrul de Interne de către PNL, justiatiarul.ro publica o scrisoare a scriitorului şi profesorului Ion Coja către parlamentari în care afirma că soţii Iohannis şi-au dat concursul la înfierea copiilor “ în virtutea unor relaţii de prietenie cu canadienii înfietori”. Ion Coja mai afirma în scrisoare că în Canada, numele familiei adoptive “a fost menţionat în presă în legătură cu suspiciunea că ar face parte dintr-o reţea criminală de traficanţi de organe vitale!”. Este vorba despre familia Alain şi Arlene Lalande, iar cei trei copii adoptaţi, de 3,5 şI 7 ani, erau din Răşinari, judeţul Sibiu. Ei au rămas fără părinţi în iunie 1990, după ce tatăl lor le-a ucis mama, apoi s-a sinucis. “Bunica copiilor s-a adresat cu memorii la toţi preşedinţii României, precum şi Parlamentului României! Comisia Parlamentară de resort a reacţionat corect, într-o primă fază, convocându-l pe primarul de la Sibiu spre a fi audiat asupra chestiunii. Dl Johannis, în mod neaşteptat, surprinzător, nu s-a prezentat în faţa comisiei, ştiind bine, ca om al legii, că legea nu-l putea obliga să se prezinte dinaintea unei comisii parlamentare!…Numai că refuzul dlui Johannis de a se prezenta spre a fi audiat se abate de la legea morală şi face ca sinistra suspiciune să capete un plus de credibilitate! În nici o societate normală o asemenea suspiciune nu poate să rămână neverificată! Ne-elucidată! Iar refuzul lui Klaus Johannis de a da explicaţii în faţa autorităţilor nu poate decât să oblige autorităţile la deschiderea oficială a unei anchete penale propriu-zise, în colaborare cu autorităţile canadiene, dacă va fi cazul”, a afirmat Ion Coja în scrisoare.

Explicațiile lui Iohannis despre cum a făcut avere

   De-a lungul timpului, primarul Sibiului a dat diverse explicații asupra averii sale, constituită în mare parte din multe proprietati imobiliare.
   In iunie, intr-un interviu televizat, Klaus Iohannis a explicat cum a devenit posesorul celor şase case, case de locuit şi apartamente, din declaraţia de avere: “Din relativ puţini bani şi din ce-am avut - totuşi, am pornit împreună cu soţia de la un apartament de patru camere pe care ni l-am cumpărat din banii de nuntă. Din acei bani şi banii adunaţi din meditaţii, din salarii, am făcut următoarea achiziţie, am închiriat-o, am adunat banii, am mai făcut una, am închiriat-o ...".
   El a reluat recent aceasta declaraţie, încurcându-se în explicaţii: "Am vândut şi am cumpărat altele, şi iar le-am vândut, şi iar am cumpărat. A fost relativ simplu, atunci au fost ieftine casele, mulţi saşi plecaseră din Sibiu, deci lucrurile au decurs din aproape în aproape. În afară de asta...ce să vă spun. Noi nu avem copii, deci alţii au investit în copii, în educaţia copiilor, noi am investit în imobile. Lucrurile sunt absolut simple, absolut transparente (...) Ne propuneam cu siguranţă să avem ceva pentru bătrâneţe."

sursa: Jurnalul Național

TRASEISMUL... REPARATORIU

Guvernul a aprobat astăzi, în ședința de la Palatul Victoria, Ordonanța de Urgență privind migrația alesilor locali. Primarii, președinții de Consilii Județene, consilierii locali și consilierii județeni vor avea la dispoziție 45 de zile să își aleagă în ce partid vor sa intre, fără să-și piardă mandatul...

Încă de la anunțul inițial al intenției adoptării unei astfel de măsuri, reprezentanții dreptei au sărit ca arși, acuzând Guvernul că încearcă o destabilizare a situației politice cu doar câteva luni înaintea celui mai important scrutin din ultimii 10 ani. Poate că la prima vedere, în cazul publicului neavizat, așa pare... Însă eu vă propun să recapitulăm evenimentele politice din ultimii 3 ani, pentru a avea o privire de ansamblu asupra scenei în care se pregătește acest act, zic eu, reparatoriu...

Anul 2012. Cele mai importante două forțe politice din România își dau mâna și formează o alianță denumită USL, al cărei principal scop era câștigarea alegerilor locale și parlamentare, urmând apoi să organizeze Referendului de Demitere a președintelui Traian Băsescu. Despre motive nu mai insist. Le putem observa și astăzi, la împlinirea a exact 2 ani de la întoarcerea lui Traian Băsescu la Palatul Cotroceni, după ce judecătorii Curţii Constituţionale au călcat în picioare votul a 7,4 milioane de români... Însă asta-i altă temă...

După nici 2 ani de la câștigarea alegerilor și formarea unui Guvern care a repus România pe picioare, în primăvara acestui an, condus de către motive pe care nu le-am înțeles nici până acum, Crin Antonescu, la acel moment co-președinte al Uniunii Social Liberale, forțează mâna prim-ministrului Victor Ponta pentru a-l numi pe Klaus Iohannis vicepremier. În urma acestei cereri și considerând că este o acțiune total îndreptățită, Ponta acceptă propunerea, dar plusează cu încă o numire pe o poziție similară - cea a președintelui Partidului Conservator, Daniel Constantin. Lucrurile se precipită și ne trezim în doar câteva zile cu anunțul făcut de către Antonescu, de rupere a USL și trecere a PNL în opoziție.

Au urmat alegerile pentru Parlamentul European, pierdute spectaculos de PNL, astfel: Alianţa PSD-UNPR-PC a obţinut 37,60 % din voturi, revenindu-i 16 mandate. Cu 15%, PNL-ului i-au revenit 6 mandate, iar PDL a obținut 5 europarlamentari, ca urmare a scorului de 12,23%. UDMR şi PMP au obţinut câte două mandate de eurodeputaţi pentru cele 6,3 procente, respectiv 6,2%. Ultimul din cele 32 de mandate a fost obţinut de Mircea Diaconu, care a strâns voturile a 6,81% dintre românii care au mers la urne...

În urma scandalurilor prilejuite de supremul act de trădare al PNL, odată cu trecerea partidului de la grupul ALDE, la PPE, a apărut o aripă nouă, condusă de fostul premier Călin Popescu Tăriceanu, din care, în final a rezultat un nou partid - PLR (Partidul Liberal Reformator). PNL a fost părăsit chiar și de către Crin, predându-i frâiele unui sas venit de la Sibiu, cu mutră de om serios, dar mari probleme cu niște case și un caz de colaborare cu un grup de traficanți de copii, de prin anii '90...

Klaus preia conducerea PNL, anunță fuziunea cu PDL și se anunță candidat pentru fotoliul de la Cotroceni și pornește pre-campania... Toate bune și frumoase, nu?!

Cum rămâne însă, cu nemulțumiții din PNL? Acești aleși locali, care s-au înscris pe listele de candidatură crezând în programul USL din 2012 și care acum, s-au trezit prinși în această cursă... Problema se pune nu doar la primari, ci mai ales la consilierii locali. Au avut USL. În lege se spune că atunci când pleacă un consilier local, urcă automat supleantul de pe lista asta, dar ca să vină supleantul trebuie să aibă semnatura tuturor partidelor din alianţă. Pai mai este alianţa vie? Ea nu mai există şi numai poţi aduce următorul de pe lista... În același timp, orice ales local care dorește să schimbe partidul din care face parte, iar în cazul liberalilor aleși pe listele USL, se aplică cel mai ușor această situație, și-ar pierde mandatul...

Concluzia este una simplă: ORDONANȚA DE GUVERN CARE PERMITE ALEGEREA FORMAȚIUNII FĂRĂ PIERDEREA MANDATULUI, ESTE UNA CORECTĂ! Sunt foarte multe cazuri de oameni de ispravă, care s-au trezit obligați să respecte deciziile actualului președinte PNL, decizii în total dezacord cu docrina și programul pe care PNL l-a avut în 2012, atunci când a candidat alături de PSD în alegeri, pentru a-l învinge pe Traian Băsescu și PDL, cei care au distrus economia României în ultimii ani. Acum, PNL nu doar că a întors armele și colaborează cu PDL, ci a anunțat fuziunea cu aceștia! Ce a rămas din principiile liberalismului și tradiția acestui partid? Poate sigla... Deși cea adoptată de PLR mi se pare mult mai inspirată! Care-s TRASEIȘTII în toată povestea asta?! Nu cumva tocmai cei care decid schimbarea de la o zi la alta, a programului, aparteneței într-una dintre familiile politice europene, docrinei și componenței partidului, fără o consultare serioasă cu membrii din teritoriu, tocmai actualii lideri PNL sunt TRASEIȘTII?

Succes domnilor... aleși! Să alegeți la rândul dumneavoastră, inspirat noul partid... Ne așteaptă vremuri noi.

MOTIVAȚIe PENTRU REUȘITĂ

Uneori, în viață, nu lucrurile pe care le face cineva fac diferența ci lucrurile pe care le evită au cel mai mare efect. Ființele umane au o adevarată aversiune față de a nu face ceva; oamenii cred că pentru a avea rezultate trebuie sa existe o acțiune inițială.

Însă pentru că aproape întotdeauna fac ceva, aceste acțiuni au un efect mai degrabă negativ decât pozitiv. Însă oamenii puternici NU FAC anumite lucruri pentru a obține rezultate remarcabile într-o perioadă scurtă de timp.
Iata care sunt acestea:

Disecarea trecutului
Persoanele puternice se concentrează pe clipa prezentă sau pe viitorul apropiat. Ei înțeleg că trecutul nu poate fi schimbat, iar viitorul îndepărtat este la fel de predictibil precum vremea.

Ramân în zona de confort
Zona de confort este un loc periculos, un abis întunecat unde dacă rămâi pentru o perioada prea lungă, riști să te pierzi în totalitate. Dacă rămâi în zona de confort, nu faci decât să renunți la viață.

Nu ascultă părerea celorlalți
Numai proștii cred că le știu pe toate. Nimic nu se compară cu un brainstorming când este vorba despre noi idei. Iar o idee bună, este o idee bună indiferent de la cine vine. Nu te lăsa condus de ego; daca cineva îți dă un sfat bun, ia-l și profită de el!

Evită schimbările
Ceea ce oamenii puternici înțeleg, iar cei slabi nu, este faptul că schimbările sunt inevitabile. Iar încercarea de a evita inevitabilul este lipsită de sens. Prin urmare, încercarea de a evita schimbarea este pierdere de timp și energie.

Au mintea închisă
Nu înțelegi totul. Chiar și în cazul lucrurilor pe care crezi că le știi, s-ar putea dovedi că nu ai dreptate. Dacă nu ești deschis, nu vei putea învăța lucruri noi. Și dacă nu mai înveți, atunci nu mai trăiești...

Îi lasă pe alții să ia decizii pentru ei
Numai tu ar trebui sa iei deciziile care te privesc; nu-i poți lăsa pe alții să o facă pentru tine. Asta înseamnă să pasezi responsabilitatea alcuiva, însă singura persoană care o dă în bară ești doar tu. Dacă nu ai curajul să eșuezi, atunci nu ai nici curajul să reușești.

Sunt geloși pe succesul altora
Când alții reușesc, ar trebui să te bucuri. Dacă ei au putut și tu o poți face. Succesul altora nu afectează în nici un fel șansele tale de a obține aceleași rezultate. Acest lucru ar trebui să te motiveze să mergi mai departe...

Se gândesc că sunt șanse mari să eșueze
Gândurile noastre ne controlează perspectiva, iar perspectiva controlează rezultatele. Oamenii puternici înțeleg acest lucru și profită de el. Există mereu șansa să dai greș, însă atâta timp cât există șanse de reușită, merită să încerci!

Își plâng singuri de milă
Lucrurile rele se întâmplă. Viața poate fi grea. Oameni se rănesc, alții mor. Viața nu este întotdeauna lapte și miere. Poti greși, o dată și încă o dată, și încă o dată. Întrebarea este: ești suficient de puternic încât să te ridici încă o dată?

Se concentrează pe slăbiciunile lor
Deși este bine să-ți cunoști slăbiciunile, este mult mai important să te concentrezi pe punctele tale tari. Persoana care e bunicică la multe, nu este și cea care va avea cel mai mult succes în viață. Să fi mediu în multe domenii, te transformă într-o persoană medie. Însa dacă dezvolți anumite trăsături sau abilități într-o direcție precisă, poți învinge competiția fără să depui prea mult efort...

via sfatulparintilor.ro

Dacă duminică ar avea loc alegeri prezidențiale, Victor Ponta ar spulbera "dreapta lui Băsescu"!

     Potrivit ultimului Sondaj CSCI dat publicității, Victor Ponta este foarte aproape de a deveni primul președinte al României, care nu a avut nici o legătură cu sistemul comunist dinaintea Revoluției din Decembrie 1989! Asta înseamnă tinerețe, dreptate, inspirație, la un om politic din noua eră... rezultând o susținere covârșitoare din partea românilor în cursa pentru ocuparea celei mai înalte funcții în stat.

     Am încheiat pentru totdeauna legăturile cu trecutul, obiceiurile dictatoriale continuate până în zilele noastre de către domnul Traian Băsescu. Începând cu această iarnă, pe 22.12.2014, România va scăpa pentru totdeauna de sub imperiul terorii, al post-comunismului dinastic, al statului mafiot - controlate de oameni pe care cu greu îi mai pot considera români! Se împlinesc 25 de ani de când România a dat semnalul decisiv de luptă împotriva abuzurilor, a cenzurii, a limitărilor de orice fel. Pe 22 decembrie, ultimul dictator din România va părăsi Palatul Cotroceni, lăsând loc pentru un adevărat președinte al tuturor românilor - Victor Ponta!!!

Cam acestea sunt datele problemei...

Metodologie şi eşantion

Ce? Populatia adulta, neinstitutionalizata folosind metoda CATI. Intrebari legate de intenția de vot și subiecte recente.

Esantion 1063 interviuri. Esantion multistadial cluster, cu selectia probabilistica a persoanelor. Esantionul a fost validat pe baza datelor INSSE 2011 si recensamantul populatiei 2002. Eroare tolerata 3%, la un nivel de probabilitate de 0.95.

Unde? National

Cand? 11-14 august 2014

VOT – Președinție (turul II)

Cu cine ati vota pentru functia de presedinte al Romaniei, daca in turul II ar ajunge urmatorii?

Victor Ponta - 58%

Klaus Johannis - 42%

Percepție învingător – Președinție

Indiferent de optiunea dvs de vot, cine credeti ca va ajunge  presedintele Romaniei dupa alegerile prezidentiale din noiembrie?

Victor Ponta - 70%

Klaus Johannis - 17%

Călin Popescu Tăriceanu - 4%

Altii (sub 3% fiecare) - 9%

INTOXICARE, băsismus est! Cine a îngropat de fapt România??

România se află în nici un fel de recesiune! Încă de dimineață au apărut tot felul de știri anunțăd populația că ne aflăm din nou pe marginea unei presupuse prăpăstii, deoarece PIB-ul nu mai crește la fel de repede cum ne-am obișnuit în ultima perioadă. Nimic altceva decât tentative de manipulare și inducere a sentimentului de insecuritate, din partea unor jurnaliști iresponsabili, avizi după trafic cu orice preț...

Premierul Victor Ponta a oferit o primă reacție, după ce s-a anunțat că România a intrat în "recesiune tehnică", precizând că cifrele Eurostat ne arată că România își continuă trendul de creștere economică!

”Datele oficiale confirma vestea buna – Romania continua cresterea economica!

Cu +2,6% fata de semestrul similar de anul trecut, cu +9,1% crestere industriala si in graficul cresterii de minim +2,5% pentru acest an.

Avem in continuare una din cele mai solide cresteri din UE. Este ca si cand mergeam cu masina cu 130 km la ora si acum mergem cu 100 km la ora – dar mergem tot inainte!

Avem mare nevoie de reducerea CAS, macar de la 1 octombrie, pentru a nu scadea ritmul cresterii, mai ales ca in regiune sunt si semne proaste. Mai avem spatiu de crestere pentru toamna aceasta si de aceea am marit salariul minim, am introdus facilitatea pentru cei cu rate la banci si am eliminat impozitul pe profitul reinvestit.

Fara a mai fi blocati de un regim care vrea doar politici de austeritate, am putea face mult mai mult! De aceea alegerile din toamna sunt atat de importante!” - a declarat Victor Ponta.

Se pare că toată lumea a sărit astăzi în cârca prim ministrului Victor Ponta, din cauza unei creșteri economice puțin mai scăzută decât a fost preconizat inițial... Pentru cei care se grăbesc să critice rezultatele anunțate, aș dori să fac o scurtă paranteză, amintindu-vă despre...

Performanțele de excepție ale Guvernului Băsescu-Boc:

* În anul 2011, produsul intern brut (PIB) în termeni reali a fost cu 5,8% mai mic faţă de cel înregistrat în anul 2008.

* Între 2008 şi 2011, produsul intern brut (PIB) pe locuitor a scăzut în termeni reali cu 5,1%.

* Ponderea cheltuielilor cu investiţiile în PIB a scăzut de la 31,3% în 2008 la 28,8% în 2011.

* În 2010 volumul investiţiilor nete în economie a fost de 17,2 miliarde euro, reprezentând 63,5% din nivelul înregistrat în 2008 (27 miliarde euro).

* Investiţiile directe nete (investiţiile străine) au scăzut de la 9,31 miliarde euro în 2008 la 1,9 miliarde euro în 2011. Astfel, investiţiile străine din 2011 au reprezentat 20% din nivelul investiţiilor străine din 2008.

* Între decembrie 2008 şi decembrie 2011, numărul salariaţilor din economie a scăzut cu 567.000 persoane, de la 4,73 milioane în 2008 la 4,17 milioane în 2011.

* Rata şomajului a crescut de la 4,4% (403 mii persoane) în decembrie 2008, la 5,1% (461 mii persoane) în decembrie 2011.

* Ponderea şomerilor cu pregătire universitară a crescut de la 5,1% în decembrie 2008 la 8,4% în decembrie 2011.

* Raportul dintre numărul mediu al pensionarilor şi cel al salariaţilor din economie era de 1,13 pensionari/salariat în 2008 şi a ajuns la 1,27 pensionari/salariat în 2011.

* Raportul dintre pensia medie lunară şi salariul mediu nominal net a scăzut, de la 45,3% în 2008 la 37,3% în 2011.

* În luna mai 2012 preţurile de consum erau cu 18,6% mai mari comparativ cu decembrie 2008. Preţurile la produsele alimentare au crescut în medie cu 10,1%, cele mai mari creşteri înregistrându-se la zahăr (32,5%), cartofi (22,7%) şi pâine (12,4%). Preţurile produselor nealimentare au crescut în medie cu 25,3%, cele mai mari creşteri înregistrându-se la combustibili (47,6%) şi energie termică (44,6%). Preţurile serviciilor au crescut cu 20,2%, cele mai mari creşteri înregistrându-se la apă – canal – salubritate (62,1%) şi la transportul CFR (36,4%).

* În perioada 2008 – mai 2012, câştigul salarial nominal mediu net lunar exprimat în euro a scăzut de la 355 euro/salariat la 346 euro/salariat.

* Între 2008 şi 2011, salariul real (puterea de cumpărare) a scăzut cu 4,7%. Cele mai mari scăderi ale puterii de cumpărare s-au înregistrat în administraţia publică (-36%), învăţământ (-29%) şi sănătate şi asistenţă socială (-20%).

* Ponderea creditelor restante în lei a crescut de la 2,2% în decembrie 2008 la 12,5%  în mai 2012. Ponderea creditelor restante în valută a crescut de la 0,9% în decembrie 2008 (1 miliard lei) la 9,8% în mai 2012.

* Datoria externă a României a crescut de la 72,4 miliarde euro (51,8% din PIB) în decembrie 2008 la 98,4 miliarde euro (70,9% din PIB) în mai 2012.

* Ponderea datoriei publice în totalul datoriei externe a crescut de la 17,4% în decembrie 2008 la 26,8% în mai 2012. Ponderea datoriei reprezentate de împrumuturile de la FMI a crescut de la 0% în decembrie 2008 la 13,5% (10,5 miliarde euro) în mai 2012.

Noul PNL?! Cremă de ghete pentru Băsescu...

În ultima perioadă, toată lumea vorbește despre această fuziune PNL-PDL, ce despre un pact care va aduce mult râvnita prosperitate pentru România... Totuși, dacă urmărim cu atenţie discursurile, vedem că nimeni din noua Alianţă DA nu spune ceva de rău de Traian Băsescu şi se comportă de parcă singurul moment negativ din politica românească a ultimului deceniu a fost reprezentat de venirea la putere a PSD.

Luna aceasta, într-o sâmbătă demnă de un doliu național, în aplauzele sutelor de delegaţi reuniţi la Palatul Parlamentului, PNL şi PDL au decis formarea Alianţei Creştin Liberale şi fuziunea PNL-PDL, eveniment care ar urma să aibă loc mult după alegerile prezidenţiale din luna noiembrie. Congresul a fost precedat de întâlnirile separate ale delegaţilor PNL şi PDL, care au adoptat toate documentele necesare oficializării parteneriatului dintre cele două găști... PARDON - partide.

Oricum, aşa cum reiese din statutul adoptat de delegaţi, viitorul mare partid de dreapta seamănă mai mult cu o structură incoerentă și greu de condus, în care autoritatea unei instituții centrale este dublată de alte două și în care toți liderii PDL și PNL își vor păstra neatinse pozițiile. Indiferent de ce au declarat liderii liberali şi democrat-liberali, miza principală a asocierii celor două partide rămâne o victorie în lupta pentru Cotroceni, adică o încercare de a se asigura că succesorul lui Traian Băsescu provine din rândul celor loiali actualului şef de stat.

Cogresul anunțatei fuziuni, aşa cum era normal, a fost presărat de discursuri triumfaliste în care Klaus Iohannis, Vasile Blaga sau Cătălin Predoiu au încercat să explice de ce noul PNL va reprezenta cea mai mare forţă politică din România anilor viitori. Iohannis a încercat să-şi cimenteze imaginea de neamţ care tace şi face, el declarând că doreşte din partea colegilor mai puţină gălăgie şi mai multă sobrietate. Vasile Blaga, care deşi a spus că are PDL-ul în suflet, a fost amfitrionul votului care va scoate teoretic identitatea liberal-democraţilor din spaţiul politic autohton. Cât despre Cătălin Predoiu, discursul acestuia s-a centrat mai mult în jurul luptei electorale pe cale să înceapă, el promiţându-le delegaţilor că vor face Crăciunul la Cotroceni. Replica nu s-a lăsat prea mult așteptată, deputatul Ionuț Vulpescu intuind că aceștia vor ajunge la Palat, cu colindul... :)

Însă, toţi cei care au fost la tribună au preferat să evite un subiect de maximă importanţă, şi anume modul în care noua construcţie de dreapta se raportează la ce a făcut în ultimul deceniu actualul ocupant al fotoliului prezidenţial. Dacă urmărim cu atenţie discursurile din ultima perioadă, vedem că nimeni din noua Alianţă DA nu spune ceva de rău de Traian Băsescu şi se comportă de parcă singurul moment negativ din politica românească a ultimului deceniu a fost reprezentat de venirea la putere a PSD-ului.

Dacă o astfel de atitudine poate fi de înţeles atunci când vine din partea reprezentaţilor PDL, nu acelaşi lucru se poate spune despre liberali, care pâna acum o jumătate de an încă mai erau parte a USL şi a actualei puteri. Se pare însă că de atunci, cei din PNL şi-au schimbat poziţia cu 180 de grade, încercând din răsputeri să se prezinte drept cel mai activ partid de opoziţie din România. De la ruperea alianţei, liberalii au stat la baza unei moţiuni de cenzură şi mai multor moţiuni simple, în timp ce liderii partidului i-au tot atacat pe foştii colegi din USL. În schimb, atunci când în dezbaterile publice la care participau se ajungea la subiectul Traian Băsescu, liberalii prezenţi spun repede că acesta nu mai este o problemă şi că acesta va pleca oricum de la Cotroceni în câteva luni.

În final, această fuziune reprezintă dovada supremă a ipocriziei liberalilor, care acum şi-au asumat indirect un deceniu de regim Băsescu, deşi până acum câţiva ani singurul mesaj al PNL-ului era că liderul de la Cotroceni reprezintă o catastrofă pentru România. Se pare însă că vremurile se schimbă şi că cei mai mari adversari pot deveni cei mai mari aliaţi, păcălindu-i în acest timp pe votanţii care în 2012 au dorit o schimbare reală şi profundă a modului în care se face politică în ţara noastră. În momentul de faţă clasa politică se polarizează... Sunt politicieni care vor să continue sistemul pe care Băsescu l-a creat şi în consecinţă să-l ţină pe Băsescu în joc şi politicieni care vor să scape de tot ceea ce înseamnă regimul Băsescu prin abandonarea definitivă a acestui model, perpetuat în ultimii 10 ani în România. Klaus Iohannis este atras în prima tabără, a celor care îl menţin la butoane pe Băsescu în timp ce Victor Ponta conduce tabăra opusă, a celor care vor să şteargă regimul Băsescu din politică. Aceasta va fi esențialmente tema de campanie centrală la alegerile din toamnă.

...dea' Dumnezeu minte!