Mai prețuiește cineva ȘCOALA ROMÂNEASCĂ?

   Ieri s-a dat startul unui nou an școlar. Autoritățile au fost prezente în toată țara pentru a-și exprima suportul pentru întregul proces de educație, pentru copii, cadre și părinți, în unele cazuri având chiar de inaugurat noi capacități de studiu, ori pur și simplu finalizarea unor lucrări de renovare... Toate acestea sunt iterări absolut normale ale ideii de prețuire a sistemului de Învățământ. 

   Succesul societăţii în ansamblu depinde de succesul tinerilor săi, iar pe cale de consecință, succesul tinerilor depinde de educaţie! Popoarele care au înţeles acest lucru trăiesc acum în societăţi democratice şi prospere, având garantată o evoluție accelerată, datorită gradului înalt de implicare a tinerilor. La noi, schimbările insuficient cumpănite ale tranziţiei postcomuniste au afectat încrederea românilor în toate instituţiile statului, inclusiv în şcoală ca loc de formare în carieră şi, mai larg, în viaţă. La aceste necazuri se adaugă şi blestemul ca, în ultimii 10 ani, România să fie condusă de un personaj care a declarat public că, din punctul lui de vedere, şcoala produce tâmpiţi.

   În aceste circumstanţe, nu este de mirare că, în momentul venirii la guvernare, Victor Ponta şi Cabinetul său au preluat un sistem aflat în pragul colapsului, cu profesori umiliţi prin salarii de mizerie, supuse chiar şi aşa tăierilor, cu infrastructură învechită şi cu un puternic sentiment de indiferenţă pentru ce reprezintă în sine educaţia. Lucrurile nu se schimbă peste noapte. Dar, în ultimii doi ani, Guvernul a dat semnale serioase că lucrează la consolidarea celor trei piloni pe care se bazează sistemul de educaţie: profesorii (veniturile şi pregatirea continuă), planurile cadru, programele şi manualele (revizuirea şi adaptarea la nevoile actuale ale elevilor) şi infrastructura (reabilitare, modernizare, dezvoltare). 

   Bugetul Educaţiei a avut în 2013, comparativ cu anul 2012, cea mai mare rată de creştere din cadrul UE (6,4%). Pentru 2014, Educaţia a primit 13% din bugetul naţional, adică peste 22 de miliarde de lei, cu două miliarde mai mult decât în 2013. Cu aceşti bani, Guvernul a crescut cu 10% salariile profesorilor debutanţi, ale asistenţilor şi preparatorilor universitari. De asemenea, a început actualizarea programelor şcolare şi a manualelor învechite. Ne aflăm foarte aproape de momentul în care vor fi introduse manuale digitale. Elevii claselor I şi a II-a vor avea manuale noi, chiar dacă nu de la 15 septembrie.

   Programele desfăşurate de Guvern s-au concentrat pe două axe: modernizarea sistemului românesc de învăţământ şi facilitarea accesului la educaţie pentru toţi copiii:

•    Prin programul „Internet în şcoala ta”, peste 2.446 de şcoli din mediul rural şi mic urban au fost conectate la Internet, aducând beneficii pentru aproximativ 715.000 de elevi şi 56.000 de profesori. 
•    În acelaşi timp, au fost achiziţionate şi distribuite în mediul rural peste 600 de microbuze şcolare. Un alt contract este demarat de MDRAP, pentru încă 659 de microbuze, autobuze şi autocare, pentru ca mersul la şcoală să nu reprezinte o povară pentru aceşti copii, ci o bucurie. 
•    În ţară există în jur de 1.000 de şcoli la care se lucrează. Aproape 500 de astfel de şcoli vor fi finalizate cu ajutorul banilor europeni, până la finalul anului 2016. 
•    Specialiştii din Ministerul Educaţiei au lucrat şi la modernizarea curriculei. În ultimii doi ani s-a dublat numărul orelor de mişcare şi educaţie fizică pentru ciclul primar. Au fost introduse noi discipline opţionale vocaţionale: arhitectura şi istoria jazzului, antreprenoriatul şi orientarea profesională, filosofie pentru copii, educaţie financiară sau educaţie prin şah. Şcolile profesionale au fost relansate, prin acordarea de burse lunare în valoare de 200 de lei şi încurajarea parteneriatelor între şcoală şi companii. 

   Cu prilejul începerii şcolii, îi invit pe toţi românii să se gândească puţin la viitor şi să aibă încredere că sistemul de învăţământ românesc le poate educa bine copiii, transformându-i în adulţi independenţi şi responsabili. De asemenea, îmi doresc să nu mai aud în spaţiul public declaraţii revoltătoare precum cea făcută de Klaus Iohannis care, încercând să explice cum şi-a cumpărat cele şase case, a spus că, în timp ce românii au ales să investeasca în copii, în educaţia copiilor, el a ales să investească în case pentru a-şi asigura o sursă sigură de venit pentru bătrâneţe. Chiar dacă nu aş fi implicat politic şi chiar dacă nu ar fi campanie electorală, aş rămâne la părerea că românii merită o soartă mai bună decât să ajungă să primească sfaturi despre educaţie de la un om care a ales afacerile imobiliare în detrimentul copiilor, de la un om susţinut de cei care au tăiat salariile profesorilor şi învăţătorilor.