miercuri, 28 ianuarie 2015

Până unde, până când?

   Tocmai am urmărit înregistrarea duelului dintre domnii Sebastian Ghiță și Marian Vanghelie, postată pe unul dintre site-urile de știri... Vreau să vă mărturisesc faptul că este peste puterea mea de înțelegere modul în care acest Vanghelie a ajuns atât de mediatizat, în afara caracterului exotic afișat de personaj.



   De luni bune asistăm cu toții la o campanie exagerată, de popularizare a acestui cuplu atipic al politicii românești (Geoană&Vanghelie), care promite dezvăluiri incendiare, răsturnarea guvernului și a conducerii partidului care le-a oferit în timp atât de multe beneficii și nu pot să cred că mai sunt și acum băgați în seamă. Vreau să mă lămurească și pe mine cineva în legătură cu legitimitatea acestui domn care aruncă în toate părțile cu acuze grave... Stilul de comunicare al "primarului care este", tupeul afișat și importanța care îi este dată dovedesc gradul de civilizație la care societatea românească a rămas - un popor slab educat, dornic de dreptate, dar care așteaptă răzbunarea tocmai din partea unor personaje care abia se pot reprezenta singure, cu un limbaj de mahala și purtare golănească.

   De partea opusă, deputatul Sebastian Ghiță a răspuns simplu acuzațiilor aduse, invitându-l pe Vanghelie să facă aceste sesizări către organele abilitate... A folosit un limbaj decent, iar pentru asta consider că a avut o prestație foarte echilibrată, dovedind încă o dată că politica are nevoie de oameni tineri, antreprenori de succes, care să le ia locurile urgent celor care au uitat pentru ce au fost votați, iar puterea este trecătoare.

   Înțeleg faptul că domnul Vanghelie se află în posesia unor informații despre fapte extrem de grave săvârșite de - până mai ieri - colegii domniei sale de partid. Păi dacă avea cunoștință despre asemenea afaceri dubioase, de ce nu i-a arătat cu degetul de-atunci? A avut intenția cumva să folosească aceste informații pentru a-i șantaja sau tocmai acum încearcă un șantaj amenințând cu dezvăluiri? Eu am auzit despre infracțiunea de tăinuire, dar nefiind un specialist în drept, las pe alții să se pronunțe...


   Concluzia serii este una simplă - până când nu vom scăpa din viața publică de asemenea specimene, România nu are nici o șansă de a se înscrie pe un făgaș normal, de progres. Îi mai suportăm mult pe acești lăutari politici de teapa grupării Vanghelie&Co.?

luni, 26 ianuarie 2015

De ce trag clopotele, Ver(ner)ică?

   Primul scrutin de alegeri din Europa anului 2015 s-a soldat cu victoria clară a unui partid de stânga, într-o țară profund afectată de politicile de austeritate impuse de o Uniune mult prea atentă la nevoile sistemului bancar și aproape indiferentă în legătură cu problemele europeanului de rând, cel rămas după criza financiară fără loc de muncă, aproape de a finaliza perioada în care a fost asistat cu ajutor de șomaj, amenințat cu evacuarea din cauza imposibilității de a mai achita la timp ratele pentru casă ori mașină, cu un orizont tot mai gri...


   Într-o goană nebună după rating, majoritatea trusturilor de știri s-au grăbit să anunțe APOCALIPSA! Formațiunea care tocmai și-a adjudecat alegerile din Grecia, Syriza, este considerată una de extremă stânga, de aici rezultând o schimbare radicală a modului de relaționare dintre UE și statul elen.

   Mai inspirat decât sutele de editori de jurnale de pe la noi, Victor Ponta a lansat ideea unei alarme dată mai la sud de noi, însă despre ecourile căreia sunt și eu convins că va avea efect și la noi: "Pentru mine ca prim-ministru a sunat clopotul", a spus premierul dupa ce a aflat rezulatatele votului din Grecia. "Am văzut în Grecia o victorie uriașă a celor de la Syriza - pentru mine ca prim-ministru a sunat clopotul - ocupă-te de pensii, de locuri de muncă, că altfel oamenii te sancționează. Vreau să încerc să folosim cât mai mult oportunitățile economice", a mai spus premierul.

   Ce înseamnă asta pentru România, pentru populația care așteaptă o normalitate instituțională după 10 ani de scandaluri interminabile? Înseamnă hotărârea premierului de a concentra toate forțele de care dispune pentru a încheia ultimul an de mandat prin rezultate de excepție. De bine, zic... Doar că de la Cotroceni, noul președinte abia a început să-și potrivească vocea pentru poziția obținută pe 16 noiembrie 2014 și, vădit dator miilor de activiști angrenați în campania electorală, tot încearcă reacția opiniei publice prin amenințări cu privire la intenția de a schimba guvernul.

   Nici că se putea un moment mai prost ales, chiar dacă legitimarea domniei sale este proaspătă.... Evenimentele de la Atena anunță o criză pronunțată în Uniune, prin posibilitatea ca Grecia să își anunțe retragerea, iar colac peste bufniță, la granița de nord avem și un război care mocnește deja de luni bune. NATO anunță intenția de a construi un centru de comandă în România, iar președintele este pus pe răsturnat guvernul și negocierea de noi majorități. Aceasta este schimbarea promisă? Întreb și eu... E voie! Doar "am scăpat de comuniști", nu-i așa?

   Singura concluzie ar fi aceea că astăzi au bătut clopotele pentru întreaga Uniune Europeană, însă în România doar premierul le-a auzis și înțeles însemnătatea... Domnul președinte încă nu s-a trezit din beția puterii și se dovedește mai dictator decât cei despre care ne prevenea să nu-i punem la butoane, tocmai pentru că nu e bine să dețină puterea totală.

Herr President, erwachen!!!