Klaus Werner Iohannis a fost distins cu Crucea Federală de Merit de către Republica Federală Germană (2006). Tot în Germania a mai fost decorat şi în septembrie 2010, când a primit la Berlin, placheta de onoare din partea Uniunii Asociaţiilor Etnicilor Germani Expatriaţi, cea mai înaltă distincţie pe care o acordă această asociaţie. Însă cea mai valoroasă decoraţie a primit-o Klaus Iohannis de la Otto Schily, fostul ministru de Interne al Germaniei, în ziua de 11.12.2007. Acesta l-a decorat pe primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis şi pe succesorul său la Ministerul de Interne, Wolfgang Schauble, din partea Societăţii Germane! Decoraţia, cea mai înaltă distincţie din Germania, a fost înmânată pentru merite deosebite aduse Germaniei...
Şi noi care credeam, ca nişte naivi, că Iohannis slujeşte România. GHINION, ar spune chiar domnul care se străduiește din toți porii să mai convingă pe zi ce trece câte un nehotărât, că el este răspunsul tuturor rugăciunilor... Otto Schily, cel care a fost maestru de ceremonii la decorarea din 2007: „Atât la alegerile locale din anul 2000, când candidatul sas a ieşit primar mai scremut, din al doilea tur, cât şi la cele din 2004, cu succesul «uluitor» de aproape 90 la sută în rândul electoratului român, Sibiul a fost vizitat, cu o săptămână înainte de prezentarea populaţiei la urne, de ministrul de Interne al Germaniei, Otto Schily. Credeţi că întâmplător sau a fost doar o coincidenţă? Eu cred că a fost o acţiune deliberată! Acelaşi Otto Schily (devenit şi cetăţean de onoare al Sibiului – pentru ce «merite», neştiute de opinia publică?!), deşi nu mai era ministru, în ziua de 11.12.2007, l-a decorat pe primarul Sibiului, Klaus Werner Iohannis şi pe succesorul său, ministru de Interne la acea dată, Wolfgang Schauble, din partea Societăţii Germane (!!!) pentru anul 2007. Decoraţia, cea mai înaltă distincţie din Germania, a fost înmânată pentru merite deosebite aduse Germaniei!!! (…) Acelaşi Iohannis a fost decorat, imediat după câştigarea alegerilor din 2004, şi de către vicepreşedintele parlamentului german, Susanne Kastner, aceasta fiind mai mult la Sibiu, cu un rol activ propagandistic în acel an electoral, decât în Parlamentul german, de unde primea salariul!” Însă şi alte ţări l-au onorat pe Iohannis Klaus Werner cu distincţii. Culmea, toate fiind aliatele Germaniei în al Doilea Război Mondial! Primarul sibian a mai primit: Ordinul Naţional al Italiei – Steaua Solidarităţii Italiene, în grad de Comandor (2008) – Italia a fost principalul aliat din Europa al Germaniei hitleriste; Ordinul de Merit al Marelui Ducat de Luxemburg, în grad de Ofiţer (2009) – în 1942, Luxemburgul a fost oficial anexat de Al treilea Reich; Ordinul de Merit „Marea Cruce de Argint” al Statului Austriac (2009) – Anschluss-ul: Germania a anunțat anexarea Austriei pe 12 martie 1938, transformând țara în provincia „Ostmark”; Ordinul de ofiţer al Coroanei Belgiene (2009) – în 1940, Belgia a fost ocupată de către trupele Germaniei naziste. Iar pentru ca Axa beligeranţilor din al Doilea Război Mondial să fie completă, în octombrie 2009, când Klaus Iohannis a fost propus de către Crin Antonescu în funcţia de premier al României, primarul Sibiului tocmai se afla într-o vizită oficială în Japonia. Simple coincidenţe? Curios este că din panoplia de decoraţii cu care se laudă Herr Klaus Werner Iohannis pe propriul site (http://www.klausjohannis.ro/files/distinctii.htm), lipseşte taman cea mai valoroasă decoraţie pe care a primit-o acesta în numele Societăţii Germane, alături de Wolfgang Schauble (ministrul de interne de interne al RFG de atunci), de la Otto Schily, fostul ministru de Interne al Germaniei, în ziua de 11.12.2007.
Cum să slujească România, din moment ce primarul Sibiului nu a participat în nici un an la manifestările desfăşurate de ziua naţională în oraşul pe care-l conduce? Nu-i patriot, dar este plin de sine însuşi. Klaus Iohannis este foarte arogant... Revistele „Justiţiarul” şi „Justiţiarul Sibian” au dezvăluit, cu mulţi ani în urmă, faptul că sub denumirea „democratică” F.D.G.R. (Forumul Democrat al Germanilor din România) se află camuflat fostul Grup Etnic German. Mai ales că această „organizaţie nonguvernamentală” (O.N.G.), apărută imediat după revoluţia din decembrie 1989 – geneză la care şi-au adus aportul şi serviciile secrete germane! – a fost creată pe criterii etnice, fiind astfel un soi de „club exclusivist”. Ca orice grupare etnică sau „club exclusivist” este logic că F.D.G.R. a avut ca scop, încă de la înfiinţare, obţinerea unor avantaje, apropiate de privilegiile pe care saşii le aveau în Evul Mediu, în detrimentul populaţiei majoritare româneşti din Transilvania.
Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. La Grupul Etnic German, oficializat prin Decretul – Lege, nr. 830 din 21 noiembrie 1940, a aderat în anul 1941 şi Biserica Evanghelică (cultul religios al saşilor transilvăneni), cu toate bunurile sale mobile şi imobile, din fanatism nazist! Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. La fel ca şi în anul 1941, alianţa dintre Biserica Evanghelică şi Organizaţia Politică a Minorităţii Germane funcţionează şi acum, chiar dacă aceasta din urmă se autodeclară ONG. Din moment ce participă la alegeri, F.D.G.R. are rolul politic al unui partid! Contrar evidenţelor, iată ce declara Klaus Werner Iohannis, preşedintele acestei organizaţii, care acum a devenit oficial nazistă, aşa cum o să vedeţi în continuare: „FDGR nu are o dogmă politică, nici nu-şi doreşte şi nu va avea. Forumul este o formaţiune etnică, aşa cum fiecare etnie recunoscută din România are cel puţin o formaţiune de acest tip. Noi nu suntem nici ONG, nici partid, ci suntem reprezentanţii grupurilor etnice germane din România. Şi atunci, prin definiţie, nu este posibil să avem orientare politică, fiindcă membrii noştri sunt membri prin apartenenţa la o anumită etnie. Ei pot fi de dreapta, de stânga, liberali, de orice fel şi noi trebuie să-i reprezentăm pe etnicii care se declară alături de noi. Deci, nu avem o orientare politică.” Acesta este un fragment dintr-un interviu acordat de Klaus Iohannis, primarul Sibiului, dar şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România la vremea respectivă, acordat revistei „22″ şi publicat în numărul 905 din iulie 2007. Atenţie la an! Este acelaşi an în care Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a solicitat Judecătoria Sibiu recunoaşterea oficială a calităţii de succesor al organizaţiei F.D.G.R. faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe). Klaus Iohannis provine din mediul «Germandom» din România, căruia i se atribuie virtuţi precum «corectitudine, încredere, pragmatism şi eficienţă». El este preşedintele organizaţiei «Germandom» locale, «Forumul Democrat al Germanilor din România» (FDGR), care, precum multe alte asociaţii ale minorităţilor germanofone, în Europa de Est si Sud – Est, a fost fondat imediat după răsturnările din 1989. FDGR, ca şi preşedintele său, Iohannis, este strâns asociat cu reţelele «Germandom» răspândite peste tot prin Europa. FDGR este membru asociat al FUEN («Uniunea Federală a Naţionalităţilor Europene»), o organizaţie care reuneşte numeroase minorităţi din Europa şi Asia Centrală, fondată pe direcţiile tradiţionale ale politicii etnice germane în anii următori celui de-al doilea război mondial, de foşti nazişti. În cadrul FUEN, FDGR-ul este, de asemenea, membru al «Grupului de Lucru al Minorităţilor Germane» (AGDM), aflat în contact permanent cu Ministerul de Interne din Germania. Partidul minorităţii de limbă maghiară din România, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) este de asemenea membru FUEN.
De când a preluat funcţia în 2000, Sibiul a devenit cunoscut prin succesele sale economice. «Oraşul Vechi este o bijuterie, reţeaua de apă funcţionează, şi mai presus de orice, sunt doar puţini şomeri», relatează obsesiv presa... Sub «neamţul» Iohannis, oraşul a devenit un model de succes. În realitate, Johannis administrează înţelept resursele pe care comunitatea le primeşte din Germania; pentru a crea modelul unei insule «Germandom» în Europa de Sud – Est. Sub contractul Ministerului Cooperării Economice şi Dezvoltării din Bonn, asociaţia Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ) a început renovarea Oraşului Vechi – care este de obicei atribuită lui Iohannis – înainte ca Iohannis să ocupe funcţia. Agenţia Germană pentru Ajutor Tehnic (THW) a venit în ajutorul lui Johannis pentru rezolvarea problemei apei. Alt ajutor soseşte de la organizaţiile «Germandom» din Germania, de exemplu, FDGR şi Iohannis personal consiliază Fundaţia Hermann Niermann din Dusseldorf asupra «problemelor privind promovarea proiectelor culturale, academice si sociale» – de asemenea în beneficiul minorităţii germanofone din România. Fundaţia Niermann a devenit de notorietate cu ani în urmă, în exercitarea influenţei ascunse asupra minorităţii germanofone din estul Belgiei – în cooperare cu grupuri etnocentriste de extremă dreapta. Oricine poate spune cu siguranţă că preşedintele fundaţiei «a fost la curent cu o conspiraţie» care a fost îndreptată împotriva Belgiei. La sfârşitul anului 2007, împreună cu ministrul german de interne, Wolfgang Schaeuble, Iohannis a primit «Premiul de Merit pentru Înţelegerea Germano – Europeană». Laudatio a fost rostită de fostul ministru de interne şi cetăţean de onoare al Sibiului, Otto Schily. Cancelarul german, Angela Merkel, este în board-ul de consilieri ai acestei foarte influente asociaţii. Ea însăşi a primit acelaşi premiu în anul 2005.”(sursa:http://www.german-foreign-policy.com/en/fulltext/56289)
Multă lume îl laudă pe Klaus Iohannis, de parcă ar fi Messia, proaspăt sosit pe pământ românesc. Toţi îl ridică în slăvi, singurele argumente fiind că „e neamţ” şi „a făcut treabă la Sibiu”. Dar Sibiul nu se rezumă doar la centrul spoit în grabă înaintea anului 2007, ca să nu ne facem de râs când cu Capitala Culturală a Europei. Nu locuiesc toţi sibienii în Piaţa Mare, cea care este permanent arătată la televiziuni, ca să constate tot natul măreţele realizări ale „iepocii” de aur Iohannis. Acesta s-a folosit de oraşul nostru ca să-şi creeze el o imagine pozitivă, pe care a perpetuat-o prin intermediul unei prese mercenare! Filiera germană... Și atunci ce rămâne de taica Iohannis? Și de ce ar trebui românii care se simt atrași de... doctrina liberală, să-l voteze pe acesta? Pe mine mă depășește subiectul, recunosc. Poate îmi oferă careva un răspuns...
Grupul Etnic German a fost înfiinţat imediat după Dictatul de la Viena. El exista şi în alte ţări cu minoritate germană: Franţa (Alsacia), Polonia (Silezia), Cehoslovacia (Sudeţi). Scopurile acestor Grupuri Etnice Germane (celebra Coloana a V-a a lui Hitler) erau: propaganda nazistă, sabotajele economice, acţiunile diversioniste în spatele frontului, „intoxicarea” şi dezinformarea populaţiei majoritare din ţările respective. La Grupul Etnic German, oficializat prin Decretul – Lege, nr. 830 din 21 noiembrie 1940, a aderat în anul 1941 şi Biserica Evanghelică (cultul religios al saşilor transilvăneni), cu toate bunurile sale mobile şi imobile, din fanatism nazist! Puterile Aliate au impus României, prin articolul 15 al Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 , dizolvarea organizaţiilor pro-hitleriste de pe teritoriul românesc. La fel ca şi în anul 1941, alianţa dintre Biserica Evanghelică şi Organizaţia Politică a Minorităţii Germane funcţionează şi acum, chiar dacă aceasta din urmă se autodeclară ONG. Din moment ce participă la alegeri, F.D.G.R. are rolul politic al unui partid! Contrar evidenţelor, iată ce declara Klaus Werner Iohannis, preşedintele acestei organizaţii, care acum a devenit oficial nazistă, aşa cum o să vedeţi în continuare: „FDGR nu are o dogmă politică, nici nu-şi doreşte şi nu va avea. Forumul este o formaţiune etnică, aşa cum fiecare etnie recunoscută din România are cel puţin o formaţiune de acest tip. Noi nu suntem nici ONG, nici partid, ci suntem reprezentanţii grupurilor etnice germane din România. Şi atunci, prin definiţie, nu este posibil să avem orientare politică, fiindcă membrii noştri sunt membri prin apartenenţa la o anumită etnie. Ei pot fi de dreapta, de stânga, liberali, de orice fel şi noi trebuie să-i reprezentăm pe etnicii care se declară alături de noi. Deci, nu avem o orientare politică.” Acesta este un fragment dintr-un interviu acordat de Klaus Iohannis, primarul Sibiului, dar şi preşedinte al Forumului Democrat al Germanilor din România la vremea respectivă, acordat revistei „22″ şi publicat în numărul 905 din iulie 2007. Atenţie la an! Este acelaşi an în care Hans Klein (preot evanghelic şi consilier local), în calitatea sa de preşedinte al organizaţiei municipiului Sibiu a Forumului Democrat al Germanilor din România (F.D.G.R.), a solicitat Judecătoria Sibiu recunoaşterea oficială a calităţii de succesor al organizaţiei F.D.G.R. faţă de Grupul Etnic German (Deutsche Volksgruppe). Klaus Iohannis provine din mediul «Germandom» din România, căruia i se atribuie virtuţi precum «corectitudine, încredere, pragmatism şi eficienţă». El este preşedintele organizaţiei «Germandom» locale, «Forumul Democrat al Germanilor din România» (FDGR), care, precum multe alte asociaţii ale minorităţilor germanofone, în Europa de Est si Sud – Est, a fost fondat imediat după răsturnările din 1989. FDGR, ca şi preşedintele său, Iohannis, este strâns asociat cu reţelele «Germandom» răspândite peste tot prin Europa. FDGR este membru asociat al FUEN («Uniunea Federală a Naţionalităţilor Europene»), o organizaţie care reuneşte numeroase minorităţi din Europa şi Asia Centrală, fondată pe direcţiile tradiţionale ale politicii etnice germane în anii următori celui de-al doilea război mondial, de foşti nazişti. În cadrul FUEN, FDGR-ul este, de asemenea, membru al «Grupului de Lucru al Minorităţilor Germane» (AGDM), aflat în contact permanent cu Ministerul de Interne din Germania. Partidul minorităţii de limbă maghiară din România, Uniunea Democrată Maghiară din România (UDMR) este de asemenea membru FUEN.
De când a preluat funcţia în 2000, Sibiul a devenit cunoscut prin succesele sale economice. «Oraşul Vechi este o bijuterie, reţeaua de apă funcţionează, şi mai presus de orice, sunt doar puţini şomeri», relatează obsesiv presa... Sub «neamţul» Iohannis, oraşul a devenit un model de succes. În realitate, Johannis administrează înţelept resursele pe care comunitatea le primeşte din Germania; pentru a crea modelul unei insule «Germandom» în Europa de Sud – Est. Sub contractul Ministerului Cooperării Economice şi Dezvoltării din Bonn, asociaţia Germană pentru Cooperare Tehnică (GTZ) a început renovarea Oraşului Vechi – care este de obicei atribuită lui Iohannis – înainte ca Iohannis să ocupe funcţia. Agenţia Germană pentru Ajutor Tehnic (THW) a venit în ajutorul lui Johannis pentru rezolvarea problemei apei. Alt ajutor soseşte de la organizaţiile «Germandom» din Germania, de exemplu, FDGR şi Iohannis personal consiliază Fundaţia Hermann Niermann din Dusseldorf asupra «problemelor privind promovarea proiectelor culturale, academice si sociale» – de asemenea în beneficiul minorităţii germanofone din România. Fundaţia Niermann a devenit de notorietate cu ani în urmă, în exercitarea influenţei ascunse asupra minorităţii germanofone din estul Belgiei – în cooperare cu grupuri etnocentriste de extremă dreapta. Oricine poate spune cu siguranţă că preşedintele fundaţiei «a fost la curent cu o conspiraţie» care a fost îndreptată împotriva Belgiei. La sfârşitul anului 2007, împreună cu ministrul german de interne, Wolfgang Schaeuble, Iohannis a primit «Premiul de Merit pentru Înţelegerea Germano – Europeană». Laudatio a fost rostită de fostul ministru de interne şi cetăţean de onoare al Sibiului, Otto Schily. Cancelarul german, Angela Merkel, este în board-ul de consilieri ai acestei foarte influente asociaţii. Ea însăşi a primit acelaşi premiu în anul 2005.”(sursa:http://www.german-foreign-policy.com/en/fulltext/56289)
Multă lume îl laudă pe Klaus Iohannis, de parcă ar fi Messia, proaspăt sosit pe pământ românesc. Toţi îl ridică în slăvi, singurele argumente fiind că „e neamţ” şi „a făcut treabă la Sibiu”. Dar Sibiul nu se rezumă doar la centrul spoit în grabă înaintea anului 2007, ca să nu ne facem de râs când cu Capitala Culturală a Europei. Nu locuiesc toţi sibienii în Piaţa Mare, cea care este permanent arătată la televiziuni, ca să constate tot natul măreţele realizări ale „iepocii” de aur Iohannis. Acesta s-a folosit de oraşul nostru ca să-şi creeze el o imagine pozitivă, pe care a perpetuat-o prin intermediul unei prese mercenare! Filiera germană... Și atunci ce rămâne de taica Iohannis? Și de ce ar trebui românii care se simt atrași de... doctrina liberală, să-l voteze pe acesta? Pe mine mă depășește subiectul, recunosc. Poate îmi oferă careva un răspuns...
sursa articolului - justitiarul.ro
