Klaus Iohannis.
Conform unei mitologii liberale vetuste, dar absorbită instantaneu de conducerile ambelor partide din Alianţa Creştin Liberală, conform acesteia Blaga se crede Brătianu şi îl aduce pe tron pe Carol I, adică pe Iohannis. Bieţii oameni chiar cred în punerea în scenă a unei astfel de uriaşe şanse istorice. Ia închipuiţi-vă: un primar neamţ de confesiune protestanta ajuns preşedintele României. Ce ar mai urma? Un ungur primar general? Un rus, ministru al apărării? Un chinez pe postul de ministru al economiei? Jenant. Mă rog, fiecare cu fanteziile lui, dar să vrei să pui în scenă o piesă de teatru ca o bătaie de joc la adresa tuturor românilor, asta trebuie sancţionat. Poate chiar înainte de vreun scrutin electoral. Nu orice închipuit trebuie lăsat să creadă că mutatul la Cotroceni e ca o vacanţă la vreo stână de pe lângă Sibiu. Chiar dacă ai făcut, o vreme, brânză bună. Apoi, până şi Traian Băsescu nu îi dă vreo şansă, de ce i-am da noi? Până una-alta, să vedem de ce „NU IOHANNIS”:- Cine poate crede că un bun neamţ poate fi şi un mare patriot român? Carol I şi-a întemeiat la noi o familie şi o dinastie. Klaus Iohannis şi-a mutat părinţii în Germania, recunoscând astfel că bătânii o duc greu aici, la noi, ceea ce a evitat pentru ai săi. Ia să vezi cum îi aduce acum înapoi şi militează pentru un plan social-democrat de ridicare a niveluui de trai al pensionarilor… Lasaţi-ne cu poveştile astea.
- Omul se declară vizionar. Herr, dacă eşti vizionar, fă-te Mama Omida, şi ia bani ca să-i spui baliverne Oanei Zăvoranu.
- Acelaşi om se declară şi a fi un candidat rezonabil. Adică înzestrat cu raţiune, nu? Bravo, acum ne-am liniştit.
- Călin Popescu Tăriceanu, un liberal autentic, cu ştate vechi, l-a numit pe Klaus, pămpălău. Călin a fost preşedintele PNL şi premier şi s-a descurcat foarte bine, poate ar trebui să-l credem pe cuvânt. De ce l-am vota pe Pămpă?
- Istoric vorbind, nemţii ne-au cam tratat de sus şi nu ne-au prea avut la suflet nicicând. Iubirea ăstuia pentru Cotroceni şi neamul valah nu vi se pare ciudată, aşa dintr-o dată?
- Oare faptul că e german la origine înseamnă că este şi pregătit să ne reprezinte cu onoare în Europa şi în lume. În afara faptului că va plimba un costum impecabil la Bruxelles şi va zice Guten Tag în loc de Bună ziua, înseamnă că pricepe mecanismele Uniunii Europene? De ce ne-am lăsa imaginea Ţării reprezentată de un individ mai ţeapăn ca o glugă de coceni şi cu un discurs lipsit de orice substanţă, fără nici un angajament cu adevărat naţional?
- De fapt, ce îl recomandă pe Iohannis pentru o asemenea demnitate, în afara faptului că l-a trădat pe Crin Antonescu? A trădat un coleg; ce l-ar ţine să trădeze o ţară?
- Ultima, dar nu cea din urmă observaţie. Voi l-aţi văzut râzând pe omul ăsta vreodată? Eu, unul, nu, nicăieri. Zici că e împăiat. Pe Angela Merkel am văzut-o râzănd, dar nu pe Johannis. Iar despre un om care nu are simţul umorului, ştiţi ce se zice. Adică e bine să te îndoieşti de inteligenţa lui.
Ajunge cu Klaus ăsta, un Frankenstein trist, trădător de prieteni şi avid de putere.
Să vedem acum DE CE PONTA?
- În primul rând pentru că e român,ortodox, a trăit aici, a mâncat aici, ştie ce a fost înainte de 89, ştie ce a fost după. S-a şcolit de tânăr în politică, a mâncat doctrine pe pâine, îi cunoaşte pe toţi politicienii care azi conteză în România.- Este la o vârstă la care neuronii nu îi joacă feste, e din generaţia menită să schimbe cu adevărat în bine faţa României.- Ca prim ministru ne-a reprezentat cu succes în Europa, de ce n-ar face-o şi ca preşedinte.
- Atenţie, pentru vârsta lui, ca politician, faptul că merge la preşedinţie este de fapt un sacrificiu şi nicidecum o mare victorie. Va câştiga pentru români, dar va pierde conducerea celui mai puternic partid de pe eşichierul de azi al politicii noastre. Nu este un lucru de natură să îl facă fericit.
- Are coloană vertebrală, a demonstrat-o deja de multe ori, Poziţia lui nu s-a schimbat, se raportează conştient şi permanent la nevoile oamenilor săraci, a celor care nu trăiesc cu aer şi vorbe meşteşugite, ci cu pâine.
- Nu cedează la nici un fel de presiune, nici mediatică, nici politică.
- Are o viziune corectă asupra stării sociale a României de azi şi, ataşat de doctrina social-democrată, ştie că greutăţile pe care le întâmpinăm astăzi nu pot fi întrecute decât printr-un plan economic susţinut, cu sprijin european de sută la sută, cu aşezarea României la nivel de egalitate cu celalţi parteneri politici din UE.
- Vorbeşte aceeaşi limbă cu social democraţii din Europa Unită, se poate sprijini pe aceştia, are acces la planurile de viitor ale acestora, putem fi parte importantă a unui viitor comun european cu demnitate şi respectaţi de ţările membre.
- S-a dovedit a fi un bun cunoscător al realităţii mondiale şi a ştiut cum să deschidă discuţiile către cea mai dinamică economie de azi, China. Deci va şti să abordeze cu pragmatism cele mai bune oportunităţi economice pentru a spori pe cât posibil şansele tuturor la o viaţă mai bună.
- A spus-o chiar el: s-a terminat cu „generaţiile de sacrificiu”! Ar cam fi timpul să nu mai auzim, chiar de la Cotroceni,de ce bine e să tai 25 la sută din banii bugetarilor, şi cât se poate de la bieţii pensionari.
- Aaa! Să nu uit: e român, nu e neamţ, nici rus, nici coreean din nord, nici englez. Cred că ştie cu siguranţă ce speranţe avem pentru viitorul apropiat. Cel puţin el are părinţii aici, nu i-a „exportat” ca să o ducă mai bine…
- Are o înţelegere deosebită a fenomenului istoric şi a încercat, reverenţios, o apropiere de Casa Regală, de care trecutul nostru este indisolubil legat.
- Este versatil şi nu se grăbeşte în a da verdicte şi rezoluţii inefabile, aşa cum se pare că a ajuns la modă în ultimii ani. Cere păreri, se consultă cu diverşi oameni politici, recunoaşte importanţa diversităţii punctelor de vedere şi analizează opţiunile de moment.
- Are cea mai corectă poziţie faţă de fraţii noştri din Basarabia, pe care i-a asigurat de întreg sprijinul său, desigur în viziunea politicii europene, adică susţine singura şansă a Republicii Moldova de a ieşi de sub tutela Moscovei. Prin diplomaţie, nu prin declaraţii sforăitoare şi belicoase, de la adăpostul celui mai ieftin scut omenesc, acela al nervilor!
- Şi ultima observaţie, dar nu cea din urmă. Râde, domnilor. Râde din inimă, râde ca un român. Este capabil de autoironie, dar nicicând de a se face de râs.
Să ne dăm şansa de a avea cu cine să ne mândrim! Merităm asta, avem şansa, să nu o irosim pe vorbe grase, dar golite de orice sens naţional...
