De ce VICTOR PONTA?

După ce la sfârşitul săptămânii trecute social-democraţii au validat candidatura premierului Victor Ponta la Preşedinţia României într-un Congres Extraordinar, astăzi liderul PSD va intra în competiţia electorală printr-o lansare de zile mari pe stadionul Arena Naţională, în faţa a zeci de mii de români. Se preconizează că la eveniment vor fi prezenţi aproximativ 70.000 de simpatizanţi şi militanţi. După epica sinucidere politică a liderului de cârpă Crin Antonescu, pista către alegerile prezidenţiale pare să se fi limpezit. E cam aglomerată, în mod absurd şi fără nici o noimă, dar asta e, candidează cine poate, face parte din regulile democraţiei pe care trebuie să o păstrăm cât de bine putem. Din toţi cei ce parcă se văd la Cotroceni, o bună parte nici nu trebuie băgată în seamă, dar avem şi concurenţi. Să nu pierdem timpul şi să ne concentrăm asupra celor ce contează…

Klaus Iohannis. 

Conform unei mitologii liberale vetuste, dar absorbită instantaneu de conducerile ambelor partide din Alianţa Creştin Liberală, conform acesteia Blaga se crede Brătianu şi îl aduce pe tron pe Carol I, adică pe Iohannis. Bieţii oameni chiar cred în punerea în scenă a unei astfel de uriaşe şanse istorice. Ia închipuiţi-vă: un primar neamţ de confesiune protestanta ajuns preşedintele României. Ce ar mai urma? Un ungur primar general? Un rus, ministru al apărării? Un chinez pe postul de ministru al economiei? Jenant. Mă rog, fiecare cu fanteziile lui, dar să vrei să pui în scenă o piesă de teatru ca o bătaie de joc la adresa tuturor românilor, asta trebuie sancţionat. Poate chiar înainte de vreun scrutin electoral. Nu orice închipuit trebuie lăsat să creadă că mutatul la Cotroceni e ca o vacanţă la vreo stână de pe lângă Sibiu. Chiar dacă ai făcut, o vreme, brânză bună. Apoi, până şi Traian Băsescu nu îi dă vreo şansă, de ce i-am da noi? Până una-alta, să vedem de ce „NU IOHANNIS”:
- Cine poate crede că un bun neamţ poate fi şi un mare patriot român? Carol I şi-a întemeiat la noi o familie şi o dinastie. Klaus Iohannis şi-a mutat părinţii în Germania, recunoscând astfel că bătânii o duc greu aici, la noi, ceea ce a evitat pentru ai săi. Ia să vezi cum îi aduce acum înapoi şi militează pentru un plan social-democrat de ridicare a niveluui de trai al pensionarilor… Lasaţi-ne cu poveştile astea.
- Omul se declară vizionar. Herr, dacă eşti vizionar, fă-te Mama Omida, şi ia bani ca să-i spui baliverne Oanei Zăvoranu.
- Acelaşi om se declară şi a fi un candidat rezonabil. Adică înzestrat cu raţiune, nu? Bravo, acum ne-am liniştit.
- Călin Popescu Tăriceanu, un liberal autentic, cu ştate vechi, l-a numit pe Klaus, pămpălău. Călin a fost preşedintele PNL şi premier şi s-a descurcat foarte bine, poate ar trebui să-l credem pe cuvânt. De ce l-am vota pe Pămpă?
- Istoric vorbind, nemţii ne-au cam tratat de sus şi nu ne-au prea avut la suflet nicicând. Iubirea ăstuia pentru Cotroceni şi neamul valah nu vi se pare ciudată, aşa dintr-o dată?
- Oare faptul că e german la origine înseamnă că este şi pregătit să ne reprezinte cu onoare în Europa şi în lume. În afara faptului că va plimba un costum impecabil la Bruxelles şi va zice Guten Tag în loc de Bună ziua, înseamnă că pricepe mecanismele Uniunii Europene? De ce ne-am lăsa imaginea Ţării reprezentată de un individ mai ţeapăn ca o glugă de coceni şi cu un discurs lipsit de orice substanţă, fără nici un angajament cu adevărat naţional?
- De fapt, ce îl recomandă pe Iohannis pentru o asemenea demnitate, în afara faptului că l-a trădat pe Crin Antonescu? A trădat un coleg; ce l-ar ţine să trădeze o ţară?
- Ultima, dar nu cea din urmă observaţie. Voi l-aţi văzut râzând pe omul ăsta vreodată? Eu, unul, nu, nicăieri. Zici că e împăiat. Pe Angela Merkel am văzut-o râzănd, dar nu pe Johannis. Iar despre un om care nu are simţul umorului, ştiţi ce se zice. Adică e bine să te îndoieşti de inteligenţa lui.
Ajunge cu Klaus ăsta, un Frankenstein trist, trădător de prieteni şi avid de putere.

Să vedem acum DE CE PONTA?

- În primul rând pentru că e român,ortodox, a trăit aici, a mâncat aici, ştie ce a fost înainte de 89, ştie ce a fost după. S-a şcolit de tânăr în politică, a mâncat doctrine pe pâine, îi cunoaşte pe toţi politicienii care azi conteză în România.- Este la o vârstă la care neuronii nu îi joacă feste, e din generaţia menită să schimbe cu adevărat în bine faţa României.
- Ca prim ministru ne-a reprezentat cu succes în Europa, de ce n-ar face-o şi ca preşedinte.
- Atenţie, pentru vârsta lui, ca politician, faptul că merge la preşedinţie este de fapt un sacrificiu şi nicidecum o mare victorie. Va câştiga pentru români, dar va pierde conducerea celui mai puternic partid de pe eşichierul de azi al politicii noastre. Nu este un lucru de natură să îl facă fericit.
- Are coloană vertebrală, a demonstrat-o deja de multe ori, Poziţia lui nu s-a schimbat, se raportează conştient şi permanent la nevoile oamenilor săraci, a celor care nu trăiesc cu aer şi vorbe meşteşugite, ci cu pâine.
- Nu cedează la nici un fel de presiune, nici mediatică, nici politică.
- Are o viziune corectă asupra stării sociale a României de azi şi, ataşat de doctrina social-democrată, ştie că greutăţile pe care le întâmpinăm astăzi nu pot fi întrecute decât printr-un plan economic susţinut, cu sprijin european de sută la sută, cu aşezarea României la nivel de egalitate cu celalţi parteneri politici din UE.
- Vorbeşte aceeaşi limbă cu social democraţii din Europa Unită, se poate sprijini pe aceştia, are acces la planurile de viitor ale acestora, putem fi parte importantă a unui viitor comun european cu demnitate şi respectaţi de ţările membre.
- S-a dovedit a fi un bun cunoscător al realităţii mondiale şi a ştiut cum să deschidă discuţiile către cea mai dinamică economie de azi, China. Deci va şti să abordeze cu pragmatism cele mai bune oportunităţi economice pentru a spori pe cât posibil şansele tuturor la o viaţă mai bună.
- A spus-o chiar el: s-a terminat cu „generaţiile de sacrificiu”! Ar cam fi timpul să nu mai auzim, chiar de la Cotroceni,de ce bine e să tai 25 la sută din banii bugetarilor, şi cât se poate de la bieţii pensionari.
- Aaa! Să nu uit: e român, nu e neamţ, nici rus, nici coreean din nord, nici englez. Cred că ştie cu siguranţă ce speranţe avem pentru viitorul apropiat. Cel puţin el are părinţii aici, nu i-a „exportat” ca să o ducă mai bine…
- Are o înţelegere deosebită a fenomenului istoric şi a încercat, reverenţios, o apropiere de Casa Regală, de care trecutul nostru este indisolubil legat.
- Este versatil şi nu se grăbeşte în a da verdicte şi rezoluţii inefabile, aşa cum se pare că a ajuns la modă în ultimii ani. Cere păreri, se consultă cu diverşi oameni politici, recunoaşte importanţa diversităţii punctelor de vedere şi analizează opţiunile de moment.
- Are cea mai corectă poziţie faţă de fraţii noştri din Basarabia, pe care i-a asigurat de întreg sprijinul său, desigur în viziunea politicii europene, adică susţine singura şansă a Republicii Moldova de a ieşi de sub tutela Moscovei. Prin diplomaţie, nu prin declaraţii sforăitoare şi belicoase, de la adăpostul celui mai ieftin scut omenesc, acela al nervilor!
- Şi ultima observaţie, dar nu cea din urmă. Râde, domnilor. Râde din inimă, râde ca un român. Este capabil de autoironie, dar nicicând de a se face de râs.

Să ne dăm şansa de a avea cu cine să ne mândrim! Merităm asta, avem şansa, să nu o irosim pe vorbe grase, dar golite de orice sens naţional...

Mai prețuiește cineva ȘCOALA ROMÂNEASCĂ?

   Ieri s-a dat startul unui nou an școlar. Autoritățile au fost prezente în toată țara pentru a-și exprima suportul pentru întregul proces de educație, pentru copii, cadre și părinți, în unele cazuri având chiar de inaugurat noi capacități de studiu, ori pur și simplu finalizarea unor lucrări de renovare... Toate acestea sunt iterări absolut normale ale ideii de prețuire a sistemului de Învățământ. 

   Succesul societăţii în ansamblu depinde de succesul tinerilor săi, iar pe cale de consecință, succesul tinerilor depinde de educaţie! Popoarele care au înţeles acest lucru trăiesc acum în societăţi democratice şi prospere, având garantată o evoluție accelerată, datorită gradului înalt de implicare a tinerilor. La noi, schimbările insuficient cumpănite ale tranziţiei postcomuniste au afectat încrederea românilor în toate instituţiile statului, inclusiv în şcoală ca loc de formare în carieră şi, mai larg, în viaţă. La aceste necazuri se adaugă şi blestemul ca, în ultimii 10 ani, România să fie condusă de un personaj care a declarat public că, din punctul lui de vedere, şcoala produce tâmpiţi.

   În aceste circumstanţe, nu este de mirare că, în momentul venirii la guvernare, Victor Ponta şi Cabinetul său au preluat un sistem aflat în pragul colapsului, cu profesori umiliţi prin salarii de mizerie, supuse chiar şi aşa tăierilor, cu infrastructură învechită şi cu un puternic sentiment de indiferenţă pentru ce reprezintă în sine educaţia. Lucrurile nu se schimbă peste noapte. Dar, în ultimii doi ani, Guvernul a dat semnale serioase că lucrează la consolidarea celor trei piloni pe care se bazează sistemul de educaţie: profesorii (veniturile şi pregatirea continuă), planurile cadru, programele şi manualele (revizuirea şi adaptarea la nevoile actuale ale elevilor) şi infrastructura (reabilitare, modernizare, dezvoltare). 

   Bugetul Educaţiei a avut în 2013, comparativ cu anul 2012, cea mai mare rată de creştere din cadrul UE (6,4%). Pentru 2014, Educaţia a primit 13% din bugetul naţional, adică peste 22 de miliarde de lei, cu două miliarde mai mult decât în 2013. Cu aceşti bani, Guvernul a crescut cu 10% salariile profesorilor debutanţi, ale asistenţilor şi preparatorilor universitari. De asemenea, a început actualizarea programelor şcolare şi a manualelor învechite. Ne aflăm foarte aproape de momentul în care vor fi introduse manuale digitale. Elevii claselor I şi a II-a vor avea manuale noi, chiar dacă nu de la 15 septembrie.

   Programele desfăşurate de Guvern s-au concentrat pe două axe: modernizarea sistemului românesc de învăţământ şi facilitarea accesului la educaţie pentru toţi copiii:

•    Prin programul „Internet în şcoala ta”, peste 2.446 de şcoli din mediul rural şi mic urban au fost conectate la Internet, aducând beneficii pentru aproximativ 715.000 de elevi şi 56.000 de profesori. 
•    În acelaşi timp, au fost achiziţionate şi distribuite în mediul rural peste 600 de microbuze şcolare. Un alt contract este demarat de MDRAP, pentru încă 659 de microbuze, autobuze şi autocare, pentru ca mersul la şcoală să nu reprezinte o povară pentru aceşti copii, ci o bucurie. 
•    În ţară există în jur de 1.000 de şcoli la care se lucrează. Aproape 500 de astfel de şcoli vor fi finalizate cu ajutorul banilor europeni, până la finalul anului 2016. 
•    Specialiştii din Ministerul Educaţiei au lucrat şi la modernizarea curriculei. În ultimii doi ani s-a dublat numărul orelor de mişcare şi educaţie fizică pentru ciclul primar. Au fost introduse noi discipline opţionale vocaţionale: arhitectura şi istoria jazzului, antreprenoriatul şi orientarea profesională, filosofie pentru copii, educaţie financiară sau educaţie prin şah. Şcolile profesionale au fost relansate, prin acordarea de burse lunare în valoare de 200 de lei şi încurajarea parteneriatelor între şcoală şi companii. 

   Cu prilejul începerii şcolii, îi invit pe toţi românii să se gândească puţin la viitor şi să aibă încredere că sistemul de învăţământ românesc le poate educa bine copiii, transformându-i în adulţi independenţi şi responsabili. De asemenea, îmi doresc să nu mai aud în spaţiul public declaraţii revoltătoare precum cea făcută de Klaus Iohannis care, încercând să explice cum şi-a cumpărat cele şase case, a spus că, în timp ce românii au ales să investeasca în copii, în educaţia copiilor, el a ales să investească în case pentru a-şi asigura o sursă sigură de venit pentru bătrâneţe. Chiar dacă nu aş fi implicat politic şi chiar dacă nu ar fi campanie electorală, aş rămâne la părerea că românii merită o soartă mai bună decât să ajungă să primească sfaturi despre educaţie de la un om care a ales afacerile imobiliare în detrimentul copiilor, de la un om susţinut de cei care au tăiat salariile profesorilor şi învăţătorilor.

Care... PNL?!

Tribunalul București a constatat ca ilegală alegerea lui Klaus Iohannis președintele PNL, mai mult decât atât, tribunalul a respins alegerea întregii conduceri PNL la Congresul din 27-28 iunie. Deciziile Tribunalului vin în urma plângerii depuse de primarul PNL din Pucioasa, Dănuț Bădău...

TOATE ACESTEA RAMÂN DOAR AMINTIRI FRUMOASE... Crin Antonescu a produs marea rupere a USL, iar Klaus Iohannis a continuat distrugerea PNL prin deciziile sale abuzive și încercarea fuziunii cu partidul de suflet al lui Traian Băsescu

   Care sunt consecințele acestei decizii șocante pentru Iohannis și ai lui, trebuie să spunem că PNL pierde în acest moment tot ce a construit în ultimele săptămâni alături de noii lor prieteni de la PDL, care sunt victime colaterale ale lipsei de competență a celor din conducerea PNL.

1. PNL nu mai are președinte. Alegerea lui Iohannis nu a fost făcută după vechiul statut, așadar, acesta nu poate fi președinte al partidului. Pe cale de consecință, având în vedere decizia instanței, PNL trebuie să reia procedurile de desemnare a unui nou președinte de partid și a unei noi conduceri a liberalilor. Chiar dacă unii vor spune că decizia justiției nu se referă la candidatura lui Iohannis, trebuie să le spunem că un președinte de partid este ales pe baza unui statut, iar dacă acel statut este ilegal, atunci și desemnarea președintelui este ilegală.

2. PNL rămâne afiliat ALDE, conform statutului. Reprezentanții PNL sunt puși într-o ipostază de-a dreptul penibilă și anume, după ce au trădat ALDE, aceștia sunt obligați de decizia Tribunalului să facă un pas înapoi înspre familia liberalilor europeni. Toate jocurile făcute de Antonescu pentru Adina Vălean sunt date peste cap, deoarece, dacă nu se va putea realiza trecerea la PPE a partidului, atunci Vălean își va pierde susținerea pentru postul de vicepreședinte al PE. Totodată, PNL este obligat ca, după ce a terfelit liberalismul trecând în barca popularilor europeni și a lui Băsescu, să devină o oaie neagră a popularilor europeni sau mai degrabă, oaia liberală într-o turmă de populari.

3. Marele PNL devine o utopie. Discursul plin de patos al democrat-liberalilor și al peneliștilor din ultima lună a fost unul prin care arătau că se va crea un mare PNL care ar urma să fie un mare partid de dreapta. Însă, aceste vise de mărire se cam spulberă. În acest moment, PNL rămâne partidul de 15% de la europarlamentare, iar PDL partidul de 12%.

4. ACL dispare de pe scena politică. Alianța construită de către PNL și PDL primește o lovitură în plex după ce tribunalul a invalidat statutul PNL. Astfel, toate deciziile luate până acum de ACL sunt nule, începând cu cea de constituire.

5. PDL redevine un partid expus. Pentru pedeliști, PNL era un fel de mașină de spălat imaginea publică. Invalidarea statutului de către tribunal și anularea fuziunii, face ca oamenii lui Băsescu să rămână în continuare sub sigla care i-a făcut „celebrii” în fața românilor până în 2012.

6. PNL, partid fără ideologie. Ceea ce este mai trist este că PNL în acest moment nu se poate declara, conform statului, partid popular, iar potrivit deciziilor luate de conducere de-a lungul timpului și a trădării ALDE, nici partid liberal. Așadar, PNL este în acest moment în stratosfera politicii, ca un partid care nu mai reprezintă nimic și pe nimeni.

7. PNL, condus de membri. Anularea modificărilor aduse la statut face ca în acest moment PNL să nu aibă conducere. Antonescu, ultimul președinte după vechiul statut, nu vrea să fie președinte, Iohannis înainte de fie interimar își dăduse demisia, iar vechiul BPC al PNL este aproape inexistent după ce mulți dintre membrii au părăsit partidul.

Exemplele cu privire la consecințele deciziei Tribunalului București pot continua. Este de-a dreptul dezamăgitor cum o mână de oameni au reușit să aducă într-o situație ridicolă un partid istoric al României, singurul de altfel prezent în legislativul român.

Congresul PNL a fost unul pe repede înainte, plin de momente umoristice și de șicanări între taberele care se băteau pentru obținerea conducerii partidului. Toată valma creată în jurul adunării PNL și toate deciziile luate de grupările Antonescu și Iohannis au primit însă o lovitură din partea justiției.

Tribunalul București, așadar reprezentanții sistemului juridic despre care Iohannis a spus că vrea să îl consolideze, a anulat prin decizia dată astăzi modificările aduse statutului Partidul Național Liberal la congresul din luna iulie. Astfel, Iohannis nu mai este nici prezidențiabil, nici președinte de partid, nici co-președinte de alianță. Iohannis este în acest moment un simplu reprezentant al administrației publice locale din România.

Reprezentanții opiniei publice au criticat încă de la vremea Congresului o serie de decizii pe care aceștia le-au luat, începând cu derogarea de vechime acordată lui Iohannis pentru a-i lua locul lui Antonescu. Aceste reacții venite din spațiul public nu au fost băgate în seamă de liberali, care și-au dus planul de contopire cu PDL la capăt. Apropo de acest plan, acum înțelegem și decizia tribunalului București de a amâna decizia de fuziune prin contopire a celor două partide, deoarece aceasta nu se poate realiza din cauză că toate deciziile luate de PNL după Congres sunt nestatutare și ilegale.

Se pare că modelul politic german nu este valabil și în România. Sub conducerea lui Iohannis, PNL a devenit un partid care încalcă până și propriul statut și care este contestat chiar de justiție...