Târgoviște: Centura DISCORDIEI - faza penală...

Obișnuiți ca, în loc să producă idei constructive pentru viitorul orașului, să încerce manipularea grosolană a locuitorilor folosindu-se de cele mai josnice mijloace, neasumate, oameni fără scrupule, dar cu conturi grase și ambiții mari, au început asaltul asupra bunului simț, chiar în perioada în care tot românul se așteaptă ca spațiul public să fie dominat de blândețe, de urări de bine, de bună înțelegere, în spiritul marii sărbători a Nașterii Domnului.

În ultimele 12 ore, Municipiul Târgoviște a fost împânzit cu o serie de materiale denigratoare la adresa grupului majoritar din Consiliul Local Municipal, în frunte cu primarul Cristian Stan​. Coincidență sau nu, această acțiune mizerabilă, care urmărește manipularea opiniei publice cu privire la unul intre cele mai importante proiecte de infrastructură desfășurate în capitala de județ, șoseaua de centură, se potrivește "mănușă" campaniei susținute a Clanului Miculeștilor, stilul fiind unul eminamente "berthisto-zamfirescian"...

Pentru cei neinițiați în jocul politic dâmbovițean, după toate probabilitățile și luând în considerare acțiunile concertate din ultima perioadă, indiciile cu privire la autorii acestor mizerii duc indubitabil către gruparea politico-mediatică UNPR-MDI. Dar eu NU AM SPUS ASTA... Aștept dezvăluirile organelor competente!

Grupul infracțional despre care Primarul Municipiului a mai sesizat autoritățile compenente, însă din partea acestora eu nu am observat vreo reacție, continuă nestingheriți aventura electorală cu iz penal, acuzând aleșii locali că... își fac treaba. Le transmit pe această cale, că nivelul de inteligență al locuitorilor acestui oraș este superior culturii lor organizaționale...

Aflăm, așadar, cu ajutorul unui pliant găsit în căsuțele poștale, că există o listă a rușinii compusă din 10 dintre consilierii locali, care, cu un tupeu fără margini la adresa intereselor economice, au aprobat accesarea unui împrumut necesar finalizării Șoselei de Centură, această gaură neagră a administrației locale ce nu pare să aibă un sfârșit.

• De ce ne trebuie o astfel de șosea ocolitoare? Pentru că orice oraș, reședință de județ, Municipiul cu pretenții al vremurilor noastre, are așa ceva! 
• De ce a fost tărăgănat ani la rândul construcția acestei șosele? Poate ne explică tocmai cei care și-au trimis lipitorii de afișe, pe ascuns acum, să provoace rumoare printre târgovișteni...

  După trecerea valului de indignare, ce vom descoperi?

Că actuala echipă din jurul primarului, care a girat acest împrumut prin votul din ședința de Consiliu Local, a făcut acest lucru cu bună intenție, tocmai pentru ca Primăria Municipiului Târgoviște să nu fie nevoită să returneze sumele deja accesate din Fonduri Europene, însă care, din mai știu eu ce interese, nu au fost puse la timp în folos, startul lucrărilor fiind întârziat fără motiv, ani de zile, executându-se parcă o acțiune de înscenare a eșecului administrativ...

Închei cu regretul că nu fac și eu parte dintr-o astfel de listă a rușinii, așa cum consideră autorii încă neidentificați (oficial) ai acestei fițuici electorale demnă de filmele cu Oliver&Stanley și de nivelul anilor în care aceștia filmau. Dacă a reprezenta interesele oamenilor care le-au oferit încrederea este considerată o rușine de către grupul infracțional mai sus amintit, atunci eu cred că merită să mă lupt din toate puterile ca, pe viitor, să fiu inclus într-un material similar, lucru de altfel foarte posibil. ;)

Trăim în România blestemată, a unui scandal nesfârșit, ridicat la rang de normalitate. Aviz celor care consideră că prin a răspunde unor provocări la haos și proteste, pornite din partea unor așa ziși politicieni ai noului val, însă care nu sunt nicidecum mai presus decât clasa actuală atât de mult contestată, își vor lua țara înapoi... Nimic mai fals, copii! O veți da pe mâna unor rechini mai periculoși decât unii actuali prădători de weekend, cum s-a mai demonstrat, de curând. Sărbători cu bine, prieteni!

TSD: între SPECTACOL și EFICIENȚĂ

M-am gândit mult dacă este potrivit să public aceste gânduri, am ezitat, însă pe zi ce trece observ tot mai multe atacuri la adresa mea, concentrate din simplu motiv că am îndrăznit să îmi anunț intenția de a oferi mai mult pentru partidul în ale cărui doctrină și misiune cred și pentru care mi-am concentrat toată energia în ultimii ani...

   Mă numesc Alin Marina și am decis să candidez pentru funcția de președinte al organizației de Tineret a PSD Târgoviște. Am ținut de la bun început să menționez cuvântul-cheie în cadrul acestui subiect, care a devenit tot mai dezbătut în ultimele zile. TSD înseamnă PSD - organizația responsabilă cu recrutarea de oameni tineri pentru a fi ulterior formați și integrați în cadrul structurilor partidului. TSD nu înseamnă doar un grup de tineri care se plac între ei și organizează petreceri, ori acțiuni simpliste, doar pentru imaginea... TSD.

   Motivul pentru care am decis să cer votul de încredere al tinerilor cu opțiuni de stânga din Municipiul Târgoviște este simplu - doresc să contribui alături de o echipă omogenă, printr-un plan construit prin contribuția fiecăruia dintre membrii TSD, pentru dezvoltarea orașului reședintă de județ și îmbunătățirea condiției tinerilor târgovișteni. Pentru că tineri târgovișteni pot fi considerați și cei care aleg să studieze în Târgoviște, iar după finalizarea studiilor rămân să lucreze aici. De ce trebuie să existe această atitudine de superioritate a celor născuți în Târgoviște și excluziune, după modelul dreptului divin, a celor care nu au crescut de la momentul 0 în oraș?

• Prima reacție pe care am observat-o atunci când a fost menționat numele meu ca un posibil candidat la această funcție, am considerat-o una imatură pentru un grup de oameni care se vor percepuți ca tineri politicieni - valuri de jigniri și injurii de tot felul, pe motivul că nu aș face parte din organizație. Nu a catadicsit nimeni să spună câți tineri s-au înscris în ultimii ani în PSD, la Târgoviște, și nu au fost niciodată convocați la o ședință TSD. Este binecunoscut faptul că în ultimii 2 ani am aderat la organizația municipală și cu toate acestea nu am avut posibilitatea de a mă implica la tineret. De ce?
• Legat de pretextul excluderii mele din start ca un posibil candidat pentru această funcție, trebuie să vă menționez că statutul PSD prevede ca orice membru poate ocupa o funcție de conducere în cadrul unei organizații locale chiar dacă are doar locul de muncă în aria respectivă: "Funcţiile de conducere în organizaţiile Partidului SocialDemocrat de la nivel local, judeţean şi al municipiului Bucureşti, pot fi ocupate numai de membrii partidului care au domiciliul, reşedinţa sau locul de muncă în unităţile administrativ-teritoriale respective." - Statutul PSD (art. 42, alin. 3) http://www.psd.ro/wp-content/themes/psd/pdfs/Statut-PSD.pdf Prin această precizare cred că am lămurit și acest aspect. M-am născut în comuna Runcu, însă am urmat cursurile Seminarului Teologic de la Târgoviște, ale Facultății de Teologie din Târgoviște, iar încă din anul 2 de facultate m-am angajat și am lucrat până în zilele noastre la Târgoviște! În ultimii ani mi-am concentrat activitatea în exclusivitate pentru PSD, misiune care a culminat cu numirea mea anul trecut în funcția de consilier online al premierului Victor Ponta și coordonator al campaniei online pentru Campania Electorală din toamna anului trecut. Președintele PSD și echipa domniei sale m-au remarcat și m-au dorit acolo... Cu toate acestea, fostul lider TSD Târgoviște nu mă vrea. De ce?
• Un alt pretext pentru excluderea mea din competiția pentru acest post este nevoia obținerii unei derogări din partea organizației, pentru că nu aș avea vechimea necesară validării acestei candidaturi. Am fost anunțat că nu o voi obține, chiar de către fostul președinte, actual demisionar. Ori mă întreb un lucru: oare această derogare nu trebuie dată de organizația PSD? Există TSD fără PSD?!
• În final, ultima gogoașă lansată din partea rezistenței, o reprezintă amenințarea cu părăsirea PSD de către fostul președinte TSD, în cazul în care eu voi fi ales președinte TSD Târgoviște. Un șantaj vădit, la adresa stabilității coaliției din cadrul Consiliului Local Târgoviște, făcut din simplu orgoliu, fără un motiv serios...

După cum observați, cei care ați avut răbdarea să citiți până aici expunerea mea, nu există nici o vorbă despre calitate, meritocrație, planuri de viitor, program de acțiuni, program politic, viziune... Sunt profund dezamăgit de stilul acesta de gândire și trag concluzia că viitorul acestei grupări nu poate fi decât unul de reorientare spre promovarea valorilor monarhiei, din moment ce actualii ocupanți ai fotoliilor biroului, chiar dacă și-au anunțat demisia cu luni în urmă, au pretenția de a-și lăsa organizația moștenire, la fel cum se întâmplă cu Tronul Regal... Știu că scandalul vinde, însă intenția mea este de a dezvolta organizația cu oameni de valoare, lideri fiecare în domeniul său de activitate, familiști chiar, pentru că tânăr nu este doar liceeanul sau studentul debutant; tânăr este antreprenorul de 25 de ani, tânăr este directorul de bancă la 30 de ani, tânăr este medicul stomatolog de 33 de ani. 

Experiența pe care am acumulat-o în ultimul an, de când lucrez pentru premierul Victor Ponta în domeniul comunicării, m-a format astfel încât să gândesc constructiv și să nu îndepărtez niciodată un pretendent de teama că îmi va lua locul într-o bună zi... Îndemnul meu este să vă alăturați echipei mele, iar în viitorii ani să vă concentrați pe munca de partid astfel încât la viitoarele alegeri să mă învingeți! ;)

   Am dat titlul acestei intervenții Între SPECTACOL și EFICIENȚĂ, cu intenția de a vă provoca la judecarea acestei situații... Vi se pare util ca o competiția internă să țină titlurile ziarelor printr-un SPECTACOL grotesc de jigniri și amenințări? Nu ar fi normal ca această competiție să fie judecată în funcție de proiectele fiecărui candidat, de EFICIENȚA de gândire și calitatea fiecărui membru din echipa pe care o propune? Cum se face că toate publicațiile care în mod tradițional critică din zori în seară PSD, au pornit zilele acestea o adevărată campanie de promovare a taberei Albu? Oare cine își dorește cu adevărat binele partidului și pentru cine aceasta este doar o oportunitate personală?

PS: Ca o concluzie de final aș dori să vă amintesc un fapt petrecut acum o zi, prin care și fostul președinte al PSD a încercat să-și impună pentru interimat favoritul, însă partidul a spus pas... Competiția se joacă, deci, până în ultimul moment. Bine ar fi, pentru partid, să se joace cu ușile închise, nu pentru aplauzele adversarilor partidului...

1989 RELOADED

   Oare sunt doar eu suspicios în legătură cu TĂCEREA lui Traian ‪#‎Băsescu‬ din ultimele zile? Se desfășoară lucruri extrem de grave în România, sau mai bine zis pe teritoriul care era până nu demult recunoscut ca aparținând unui stat național suveran și independent, unitar și indivizibil... Mă exprim deja la trecut, deoarece situația politică dovedește faptul că întreaga putere a fost preluată cu forța instituțiilor subordonate lui Klaus ‪#‎Iohannis‬: ‪#‎DNA‬,‪#‎SRI‬, ‪#‎ÎCCJ‬, ‪#‎CSM‬. Victor ‪#‎Ponta‬ este amenințat pentru a renunța la guvernare, un apropiat al său, deputatul Sebastian ‪#‎Ghiță‬, este oprit din exercitarea funcției pentru care a fost votat în mod democratic, se grăbește numirea unui personaj controversat în fruntea ‪#‎SIE‬ în persoana lui Mihai Razvan ‪#‎Ungureanu‬. Generalul "buze dulci" se joacă de-a interesul național, crăcănat între susținerea guvernului și votul ‪#‎UNPR‬ pentru șeful spionilor... Elena ‪#‎Udrea‬ a fost eliberată din arest cu doar câteva zile înaintea acestor mișcări, iar acum, TRAIAN BĂSESCU TACE. Ne spune și nouă cineva CE SE ÎNTÂMPLĂ???

   Aceasta este cheia scandalului din ultima perioadă: așa cum s-a mai întâmplat o dată, în urmă cu 25 de ani, când România își plătise toate datoriile externe și devenise un adevărat pol de putere în regiune, făptuitorul acestor lucruri a fost demonizat prin campanii denigratoare, făcându-i pe români să-i dorească sfârșitul... La 25 de a ani de la acele cumplite evenimente, vocea străzii îl regretă pe Nicolae ‪#‎Ceaușescu‬! Însă aceleași persoane se lasă din nou manipulate de mașinăria care dorește menținerea României în rândul "țărilor asistate", tăcerea însăși fiind condamnabilă în cazul evenimentelor actuale! Victor ‪#‎Ponta‬ este demonizat și trebuie pedepsit pentru rezultatele extraordinare ale programului său de guvernare, care a plasat România în topul economiilor în creștere din Europa, fiind țara cea mai atractivă pentru investiții pe termen lung! Normal că DERANJEAZĂ...

   Se fac eforturi susținute pentru acoperirea acestei știri! De ce oare? Este, până la urmă, un rezultat la care s-a ajuns în urma dialogului dintre putere și opoziție. Puterea a propus un Cod Fiscal cu multe reforme, a tăiat TVA la pâine și la alimente. Și a propus Parlamentului un Cod Fiscal cu revenire la 20% la TVA general. Liberalii au insistat că se poate merge chiar până la 19%, ceea ce pare fezabil, iar puterea a acceptat. În mod normal, este un rezultat bun pentru toți. Așa cum a fost scăderea taxării muncii sau scăderea prețurilor la alimente, ca urmare a scăderii TVA. Vom trăi și vom vedea efectele - cred că vor fi chiar bune. Și conform hărții, pun România în zona cu cele mai ofertante taxări din UE din acest punct de vedere...

Ați înțeles de ce a fost "condamnat" Victor Ponta???

CE BARBARIE, MONȘER!

   În timp ce o țară întreagă stă cu ochii pe DNA, saisfăcuți în pofta de sânge dovedit corupt, idolatrizând așa-zisa justiție făcută cu... arestări preventive, găsesc util să căutăm mai curând DREPTATEA, în locul unui simulacru televizat de dragul audiențelor. Astfel, sunt mândru să vă relatez că la Târgoviște se întâmplă lucruri! După un mandat plin de selfie-uri populiste la meciurile CSM, de zâmbete teatrale oferite cu generozitate la fiecare lansare de cârciumă prin centrul vechi, Gabriel Boriga a fost descăunat de la Primărie, lăsându-și om bun să-i țină locul și să-i continue opera... Nu a durat mult, că în primăvara acestuia an, după îndelungate lupte de.. consiliu local, un nou primar interimar a fost mandatat de majoritate, cu misiunea (aproape imposibilă) de a îndrepta într-un timp record ceea ce predecesori au acoperit cu preșul...

sursa foto: targovistenews.ro

Municipiul Târgoviște, adesea denumit cu mare mândrie fostă capitală a Țării Românești, arată (din nou, după sute de ani) ca după ATACUL DE NOAPTE. Nu aduc întâmplător în discuție bătălia desfășurată de fostul domnitor în Cetate, misiunea noului primar fiind asemănătoare... Cam de asta aveam nevoie după ani de ocupație otomană a trupelor portocalii, de un nou Țepeș care să le aplice lovitura surpriză, să atace frontal nedreptățile petrecute și să scoată ocupanții din teritoriul nemeritat.

Știu, sună pompos, însă revenind la detaliile dezastrului, nu pot să nu subliniez cât de gravă e situația, cele 4 proiecte majore în vederea dezvoltării municipiului fiind cu mult în urmă, importante fonduri europene, fără de care municipalitatea nu ar avea nici o șansă de a dezvolta lucrări de o asemenea amploare, fiind în pericol de a fi pierdute. Vorbim despre deja celebrele PIDU-uri, prin intermediul cărora se dorește schimbarea la față a zonelor din Municipiu care au fost lăsate mult în urmă față de zona centrală și turistică, centura ocolitoare și ștrandul buclucaș, cel căruia maestrul Dragoș Pătraru i-a dedicat un material de excepție la Televiziunea Națională. E și păcat ca umorist, să nu capitalizezi un subiect atât de haios... Cum este posibil să proiectezi un Complex de Natație fără alimentarea la apă???

Bine dom'le, a venit primarul ăsta nou... și ce credeți că va face? - ar spune imediat vocea poporului sătul (pe bună dreptate) de atâția eroi înscăunați cu mare pompă de-a lungul timpului, dar care au plecat cu coada între picioare după câte un mandat de 4 ani în care nu au reușit nici măcar să-și potrivească bine șezutul pe tron... Păi aici e și surpriza: în faptul că noul edil, după nici o lună de la preluarea mandatului, a băgat "draci" în instituțiile subordonate și în constructorii responsabili cu importantele lucrări desfășurate pe străzile Cetății! Asemenea conducătorilor de odinioară, folosind cu barbarie tehnicile de... vizitare a șantierelor în fiecare zi pentru a observa evoluția lucrărilor, Cristi Stan se dovedește a fi cel puțin un lider cu intenții bune și determinare pe măsură.

Vă las să admirați o mică galerie foto grăitoare pentru cele susținute mai sus. Ca prin minune, pe unde trece Stan, se așterne asfaltul în urma lui, dom'le...

Să se facă dreptate, primesc, dar să nu fiu EU afectat...

Cam așa se pare că funcționează societatea românească, atunci când vorbim despre corectitudine. Zilele astea au apărut multe voci care încearcă să găsească circumstanțe atenuante evazioniștilor - "Ce dacă nu și-a achitat taxele la stat? Lasă că e bun cutare, că are nu știu câți angajați și le plătește salariile...". Riscăm în inconștiența aceasta generalizată, în care ne-am obișnuit să ne furăm între noi, sau dacă nu furăm nimic, să fim invidioși pe cei care "se descurcă", să ajungem o nație declarată pierdurtă de normele morale pentru totdeauna, irecuperabilă...

Cum poațe gândi cineva în asemenea hal încât să apere un evazionist pentru că, chipurile, ar oferi locuri de muncă? De oameni pentru muncă va fi mereu nevoie, dar faptul că societățile, pe lângă faptul că practică adaosuri comerciale astronomice, aleg să fenteze și statul nedeclarând toată activitatea desfășurată pentru a evita plata de taxe la valoarea corectă, este INACCEPTABIL! Așa au apărut peste noapte miliardarii de carton, cei cărora nu le mai poți ajunge la nas de atâta importanță, în fapt niște infractori. În statele civilizate, averea unui milionar este strânsă de generații. La noi apar ca ciupercile peste noapte. Vă e milă atunci când sunt luați la bani mărunți???

Vreți să trăiți ca-n State, să aveți condiții de trai occidentale și salarii ca în Germania??? Învățați să fiți mai întâi corecți, să respectați voi înșivă legile și să vă achitați dările la timp și corect! Și chiar să faceți denunțuri, atunci când cunoașteți o situație care merită să intre în atenția organelor abilitate. Abia apoi puteți emite pretenții de la stat, să vă dea, de la conducători să fie corecți, de la instituții să vă facă dreptate...

Sunt mulțumit de faptul că se întâmplă lucruri... E devreme să le facem statui, dar faptul că iau patronii la control este un lucru binevenit, pentru că în țara aceasta trebuie să fim cu toții egali, iar pentru a beneficia de drepturi, securitate, condiții bune de trai, trebuie mai întâi de toate să ne achităm de obligații, una dintre acestea fiind achitarea taxelor și impozitelor către stat în mod corect. Inspectorii ‪ANAF merită încurajați să dezvolte această campanie de controale, însă vom sta cu ochii pe ei pentru a ne asigura că legea se împarte în mod egal.

Patriotismul de tarabă

   De cele mai multe ori în zilele noastre, ideea respectului de sine, a demnității și independenței este legată automat de un stil de viață un pic aristocratic... Cu toții ne dorim ca la un moment dat să ajungem să ni se deschidă ușa, să ni se vorbească de jos, să fim răsfățați la fiecare pas pentru că... ne-am ajuns. Goana după recunoaștere este strâns legată de posibilitățile financiare. E în natura noastră să ne dorim întotdeauna mai mult, mai frumos, mai... oricum, mai bine să fie. Dar este aceasta oare normalitatea? Ori normalitatea în sine nu este decât o idee supraevaluată, trântită în context ori de câte ori un formator de opinie rămâne fără argumente?

   Vreau să vorbim astăzi despre dorință, acest mecanism complicat care transformă de multe ori moftul în nevoie. Unul dintre domeniile în care din această cauză s-a ajuns la risipă este cel alimentar. Regia este mereu aceeași, iar mecanismul este simplu:
- se ia o țară proaspăt scăpată de sub "terorile comunismului", se face praf industria, agricultura, iar pe terenul viran lăsat în urmă după vânzarea ultimului gram de fier vechi se trântesc niște măgăoaie de supermarketuri din care populația să cumpere absolut tot;
- urmează o perioadă în care micii producători locali sunt falimentați din cauza politicilor de prețuri aplicate de marile lanțuri, magazinașele de cartier se închid unul după altul, iar la sfârșit rămân doar granzii, să facă monopolul...

   Așa ne cam găsim noi în România anului 2015, la un sfert de secol după judecarea și condamnarea în regim de urgență a cuplului Ceaușescu la pedeapsa capitală. (Așa zic și eu justiție... Lucru bine făcut. Și repede, să nu se trezească norodul.) Un "teritoriu" încadrat de niște granițe la care ne rugăm să ne fie "dărâmate", pentru că... Schengen dom'le! Oare a cât-a țeapă va mai fi și aceasta, după sutele din care încă nu ne-am trezit? Ce va mai rămâne în stilul ăsta, sper să nu apuc să văd. Că popor suveran oricum nu mai suntem., independenți nici vorbă, identitatea o vom uita fără "ajutor", doar din inerția evoluționismului spre uniformizare...

Revin la subiectul propus, cu voia dumneavoastră...
   Într-o zi însorită de martie, sfârșit de săptămână, ies curios prin jurul blocului, să mai iau pulsul străzii. La o oră potrivită pentru a desăvârși planurile mesei de seară, decid să ocolesc supermarketul de la care îmi fac de obicei cumpărăturile și să opresc puțin mai departe, în dreptul unei ciudate construcții în jurul căreia observ ceva lume circulând, ușor trecuți de prima tinerețe.

- Asta e PIAȚA, îmi spun!

Mă îndrept ușor timorat înspre centrul intreprinderii, deloc convins despre potențialul zonei, dar curios de fel, fac tacticos câteva ture printre tarabe și mă înființez în dreptul uneia la care am descoperit niște legături semețe de ceapă, ce nu mai văzusem din copilărie, în grădină la mama. Imediat mă îmbie o voce blândă:

- Ce să-ți dea maica?

Ridic privirea și rămân uimit de frumusețea bătrânei trecută bine de 70 de ani, care în același timp începe să umble printre comorile expuse la vânzare, doar-doar o să pun ochii pe ceva. Tocmesc bunătățile, mi le pune într-o pungă de-un leu și pornesc mai departe, ușor intimidat de mulțimea de saluturi din partea fiecărui expozant... Nu trec 20 de secunde și îmi aduc aminte că pentru salata de seară mi-ar trebui și câțiva castraveți. Imi fac cu greu loc printre aromele tuturor fructelor pământului și într-un final ajung la o tarabă plină-ochi de curcubitaceele mult dorite!
Văzut, plăcut, ales, negociat, rezolvat! Totul se petrece cu o plăcere greu de exprimat în cuvinte, de parcă fiecare vânzător ar avea câte un cufăr cu bijuterii, iar eu, față nobilă, îmi aleg cu foarte mare grijă podoabele pentru vreun mare bal... Și nu e deloc forțată comparația, față de mărfurile cu care marile lanțuri comerciale ne-au obișnuit, aceste produse fiind adevărate bijuterii, având culoare, miros, gust și substanțele nutritive prevăzute în prospectul original de Natură, cu mult timp înainte de invenția geneticii...

   Țăranul de la piață, cel care acasă are familia pe câmp sau în solar, este marea podoabă a agriculturii noastre! Am ținut să leg aceste rânduri cu gândul că mâine, alții ca mine vor fi măcar curioși să (re)descopere PIAȚA. Un teritoriu fascinant, în care mărfurile au "asistenți" care te îmbie să le guști mai întâi, îți povestesc cum au fost sădite și când le-au recoltat, îți umplu traista cu minunile lor și mai lasă și la preț, culmea, oricum mai mic decât cel de la "raft". Suntem o țară bogată, cu ce ne-a mai rămas, iar aceste mici rămășițe din tradiția creșterii fructelor și legumelor merită ajutate să supraviețuiască "privatizării conștiinței românești". De câte ori v-ați simțit speciali în marile magazine ticsite cu mărfuri de pe Dumnezeu știe unde aduse, pompate cu cele mai dăunătoare substanțe doar de dragul de a crește repede și mari, chiar la prețuri peste cele practicate de piața locală? De câte ori "v-au vorbit" legumele la raft, spunându-vă povestea lor, de unde provin și cât de gustoase vor fi? Dacă vreți să vedeți puțină viață adevărată, să vă răsfățați voi înșivă cu niște produse de calitate și cu luxul de a vedea privirea senină, ori mâinile crăpate de muncă ale celor care au cultivat acele fructe și legume, faceți un drum la piață! E mai aristocratic decât pare la prima vedere, este mai respectabil decât vor reuși vreodată marile magazine să vă facă să simțiți, mai sănătos pentru organismele noastre otrăvite la fiecare pas și pentru economia locală... V-o spune un patriot.

OMAGIU STĂPÂNEI UNIVERSULUI

   Astăzi sărbătorim cu toţii acea entitate care dă sens în fiecare clipă existenţei noastre pe Pământ, originilor şi viitorului nostru în Univers - FEMEIA. Vouă, femeilor de toate vârstele, iubite, surori, soţii, mame sau bunici, vă dedicăm gândurile şi sentimentele noastre încărcate de iubire, de admiraţie şi recunoştinţă, pentru că voi şi numai voi sunteţi create să ne bucuraţi sufletul, să aduceţi pe pământ tot ce este mai pur şi mai sfânt.

   Pentru că pe voi v-au preamărit poeţii şi compozitorii, vouă v-au închinat versuri Eminescu, Minulescu, Coşbuc sau Nichita Stănescu... Pentru că luna martie vă ridică la rang de regine, de îngeri, de stele strălucitoare, vă ridică la superlativul existenţei, cele mai sensibile, mai emoţionante, mai înduioşătoare, mai iertătoare fiinţe, ca nişte flori gingaşe de primăvară. Fără voi, viaţa nu ar mai fi, fără voi inima nu ar mai bate cu atâta putere şi nu ştiu câţi dintre noi ar mai avea vreo bucurie în viaţa aceasta.

Pentru voi, femeile, poeţii au potrivit cele mai frumoase cuvinte, cele mai sugestive imagini:

„Atât de fragedă, te asemeni

Cu floarea albă de cireş,

Şi ca un înger printre oameni

În calea vieţii mele ieşi…”.

„Un trandafir în văi părea,

Mlădiul trup i-l încingea

Un brâu de argint, dar toată-n tot

Frumoasă cât eu nici nu pot

O mai frumoasă să-mi socot

Cu mintea mea…”.

„Spune-mi, dacă te-aş prinde-ntr-o zi

Şi ţi-aş săruta talpa piciorului,

Nu-i aşa că ai şchiopăta puţin, după aceea

De teamă să nu-mi striveşti sărutul…?”

   Aproape că nu există în lume scriitori sau poeţi care să nu fi lăsat, puse pe hârtie, câteva rânduri pentru femeia-mamă, pentru acest cuvânt asociat adesea cu sfinţenia:

„Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, pe cât îmi aduc aminte, şi-mi aduc bine aminte, căci braţele ei m-au legănat… şi sânge din sângele ei şi carne din carnea ei am împrumutat şi a vorbi de la dânsa am învăţat…”.

   Îţi datorăm toată preţuirea noastră- iubită, soţie şi mamă totodată, liantul existenţei noastre, motiv pentru care meriţi să te iubim mereu. Zeiţa ce stai pe piedestalul vremurilor, sub cupola iubirii, dorind să nu poţi fi atinsă de clipa ce se sparge, de arşiţa vremii, de infatuarea din noi... Rămâi mereu iubitoare, tandră şi tânără, aureolă spre care privim fascinaţi!!!

Izvor nesecat al vieţii, cântecul de leagăn al copilăriei noastre, al inocenţei, calea şi motivul totodată către desăvârşire, sunteţi absolutul existenţei noastre, motiv pentru care, din tot sufletul, urez tuturor femeilor, 

„LA MULŢI ANI!”

Președintele poporului sau președintele minorităților?

   Au trecut aproape 3 luni de la evenimentul care a răsturnat toate calculele politice în România... Dintr-un timid primar de oraș, cu purtări decente și un discurs rezonabil, dar întotdeauna rezervat, Klaus Iohannis s-a trezit aruncat în fruntea unei coaliții care a folosit toate mijloacele posibile pentru a-l impune pe fotoliul de la Cotroceni. O națiune dezorientată, deculturalizată și cu o memorie colectivă foarte scurtă s-a regăsit cu ușurință în atitudinea șovăielnică a candidatului "dreptei unite", a interpretat reținerea în exprimări ca pe o eleganță desăvârșită și l-a propulsat în fruntea țării, după un proces de vot printre cele mai ciudate din istoria recentă a României. Lucru bine făcut...

   De acum începe cu adevărat piesa cu dragul nostru sas în rolul principal, câțiva actori cu experiență îndelungată de mimi pe la cele mai înalte Curți și vreo 18.000.000 de figuranți idolatrizând la propriu noul președinte din partea căruia așteaptă să le rezolve peste noapte până și problemele din căsnicie... Recuzita este asigurată, ca de obicei, cu mare generozitate de către servicii. Ehhh... și uite așa începe o nouă eră în care președintele României are de dres toate aspectele pentru care nu au fost în stare miile de politicieni care s-au perindat de la Revoluție și până în zilele noatre pe scaunele puterii.

   În mod surprinzător, la numai câteva săptămâni după înscăunare, domnul nostru atât de apreciat pentru modestia afișată începe să-și dea în petec tot mai des pe la diverse evenimente în care este invitat, deranjat uneori de faptul că... așteaptă prea mult să i se preia haina, să i se curețe pantofii, sau să-i fie lăudat zâmbetul. Despre discurs nu cred că se va aștepta vreodată, că asta ar fi culmea... Dar... mai știi? Intrigat de "noul Iohannis", mi-am adus aminte despre ceea ce internetul, site-urile de știri din întreaga lume numesc "cel mai sărac președinte din lume", uruguaianul Jose Mujica. Păi dacă vrei să fi popular prin modestie și un model pentru milioanele de români care te-au votat, aceasta este calea, sire...

   Liderul Uruguayului a dat o bancnotă de 100 de peso (aproximativ 4 dolari) unui bărbat sărac care i-a cerut o monedă în timp ce președintele acorda un interviu unui post TV din Montevideo, informa în luna decembrie a anului trecut Huffington Post:
- "Nu am moneda, dar nu plange", i-a spus Mujica barbatului care se afla printre reporteri si cerea bani.
- "Vreau sa fiti presedinte pe viata!" a fost replica celui care a primit banii din partea presedintelui.

- "Nu, nu", a raspuns Mujica, in timp ce reporterii care au asistat la scena au inceput sa rada.

Despre Jose Mujica s-au scris multe și cred că se vor mai scrie mult timp de acum înainte, asta deoarece nu doar stilul său este admirabil, ci chiar viziunea asupra multor aspecte ale vieții este demnă de luat în seamă, de studiat măcar, dacă nu de urmat.

   În 2010, declaraţia sa de avere conţinea numai un Volkswagen Beetle din 1987 în valoare de 1.800 de dolari. Ales în 2009, Mujica a făcut parte în anii `60 si `70 din guerilla uruguayană Tupamatos, un grup armat de stânga inspirat de revoluţia din Cuba. A fost împuşcat de şase ori şi a petrecut 14 ani în închisoare, fiind eliberat în 1985, când Uruguayul s-a întors la democratie.

   Anii petrecuţi în închisoare l-au făcut să aibă o altă perspectivă asupra vieţii: „Sunt numit sărac, dar nu mă simt sărac. Sunt săraci cei care ţin cu dinţii de un stil de viaţă luxos şi care vor tot timpul mai multe lucruri. Este o chestiune de libertate. Dacă nu ţii la lucrurile materiale, nici nu trebuie să munceşti ca un sclav şi, prin urmare, ai mai mult timp pentru tine...”

   "Nu am nevoie de multe. Trăiesc exact cum trăiam și când nu eram președinte - în același cartier, în aceeași casă, în același fel. Și sunt un republican." Jose Mujica trăiește asemenea majorității pentru că majoritatea poporului a fost cea care l-a votat, iși motivează el stilul de viață, adăugând că din punct de vedere moral nu are dreptul de a trăi ca o minoritate în țara sa.

   Jose Mujica a susţinut un discurs în aceeaşi notă şi în cadrul summitului Rio+20 care a avut loc în luna iunie 2013: „Tot vorbim de dezvoltare sustenabilă şi despre cum să scoatem masele din sărăcie. Dar ce este în mintea noastră? Vrem să urmăm modelul de dezvoltare şi consum din statele bogate? Imaginaţi-vă ce s-ar întâmpla cu această planetă dacă toţi indienii, de exemplu, ar avea acelaşi număr de maşini în gospodării ca germanii? Cu cât oxigen am rămâne? Are oare planeta resurse suficiente astfel încât şapte sau opt miliarde de oameni să poate consuma şi irosi la fel de mult cum se întâmplă în statele bogate? Acest nivel ridicat de consum ne afectează planeta.”

   Întorcându-ne pe plaiurile noastre, cred că domnul Iohannis are multe de învățat de la acest adevărat martir al poporului său! Vreți să ajutați populația, reprezentați cu adevărat interesele românilor la cel mai înalt nivel, domnule președinte! Vreți să fiți un model pentru generația tânără, mai renunțați la luxul de care vă înconjurați și arătați-le următoarelor generații că se poate trăi frumos și fără limuzine de sute de mii de euro, slugi la fiecare pas și atitudini teatrale. MODESTIA ESTE NOUA ELEGANȚĂ, DAR ADOPTATĂ DOAR ÎN CAMPANIE ELECTORALĂ EA RĂMÂNE ÎN CONȘTIINȚA OAMENILOR DOAR UN ROL BINE JUCAT... Ori, nu cred că vreți ca și din sloganul de campanie sau programul asumat să rămână același lucru. 

   Doresc să închei aceste rânduri într-o notă optimistă, totuși... Pentru asta îmi exprim încrederea că președintele Klaus Iohannis va înțelege cât mai curând faptul că imensa popularitate întoarsă împotriva domniei sale ar însemna un dezastru nu doar pentru Palatul Cotroceni, ci și pentru speranțele partidului care l-a susținut în campania electorală de a ocupa și Victoria. Optimismul însă, vine de fapt din convingerea mea că România a greșit votând un asemenea personaj la 25 de ani de la Revoluție, iar după ce toată euforia va trece, ne vom căsca mai bine ochii și mințile pentru a aprecia cu adevărat rezultatele și nu acuratețea reprezentației unei forme fără fond...

Până unde, până când?

   Tocmai am urmărit înregistrarea duelului dintre domnii Sebastian Ghiță și Marian Vanghelie, postată pe unul dintre site-urile de știri... Vreau să vă mărturisesc faptul că este peste puterea mea de înțelegere modul în care acest Vanghelie a ajuns atât de mediatizat, în afara caracterului exotic afișat de personaj.

   De luni bune asistăm cu toții la o campanie exagerată, de popularizare a acestui cuplu atipic al politicii românești (Geoană&Vanghelie), care promite dezvăluiri incendiare, răsturnarea guvernului și a conducerii partidului care le-a oferit în timp atât de multe beneficii și nu pot să cred că mai sunt și acum băgați în seamă. Vreau să mă lămurească și pe mine cineva în legătură cu legitimitatea acestui domn care aruncă în toate părțile cu acuze grave... Stilul de comunicare al "primarului care este", tupeul afișat și importanța care îi este dată dovedesc gradul de civilizație la care societatea românească a rămas - un popor slab educat, dornic de dreptate, dar care așteaptă răzbunarea tocmai din partea unor personaje care abia se pot reprezenta singure, cu un limbaj de mahala și purtare golănească.

   De partea opusă, deputatul Sebastian Ghiță a răspuns simplu acuzațiilor aduse, invitându-l pe Vanghelie să facă aceste sesizări către organele abilitate... A folosit un limbaj decent, iar pentru asta consider că a avut o prestație foarte echilibrată, dovedind încă o dată că politica are nevoie de oameni tineri, antreprenori de succes, care să le ia locurile urgent celor care au uitat pentru ce au fost votați, iar puterea este trecătoare.

   Înțeleg faptul că domnul Vanghelie se află în posesia unor informații despre fapte extrem de grave săvârșite de - până mai ieri - colegii domniei sale de partid. Păi dacă avea cunoștință despre asemenea afaceri dubioase, de ce nu i-a arătat cu degetul de-atunci? A avut intenția cumva să folosească aceste informații pentru a-i șantaja sau tocmai acum încearcă un șantaj amenințând cu dezvăluiri? Eu am auzit despre infracțiunea de tăinuire, dar nefiind un specialist în drept, las pe alții să se pronunțe...

   Concluzia serii este una simplă - până când nu vom scăpa din viața publică de asemenea specimene, România nu are nici o șansă de a se înscrie pe un făgaș normal, de progres. Îi mai suportăm mult pe acești lăutari politici de teapa grupării Vanghelie&Co.?

De ce trag clopotele, Ver(ner)ică?

   Primul scrutin de alegeri din Europa anului 2015 s-a soldat cu victoria clară a unui partid de stânga, într-o țară profund afectată de politicile de austeritate impuse de o Uniune mult prea atentă la nevoile sistemului bancar și aproape indiferentă în legătură cu problemele europeanului de rând, cel rămas după criza financiară fără loc de muncă, aproape de a finaliza perioada în care a fost asistat cu ajutor de șomaj, amenințat cu evacuarea din cauza imposibilității de a mai achita la timp ratele pentru casă ori mașină, cu un orizont tot mai gri...

   Într-o goană nebună după rating, majoritatea trusturilor de știri s-au grăbit să anunțe APOCALIPSA! Formațiunea care tocmai și-a adjudecat alegerile din Grecia, Syriza, este considerată una de extremă stânga, de aici rezultând o schimbare radicală a modului de relaționare dintre UE și statul elen.

   Mai inspirat decât sutele de editori de jurnale de pe la noi, Victor Ponta a lansat ideea unei alarme dată mai la sud de noi, însă despre ecourile căreia sunt și eu convins că va avea efect și la noi: "Pentru mine ca prim-ministru a sunat clopotul", a spus premierul dupa ce a aflat rezulatatele votului din Grecia. "Am văzut în Grecia o victorie uriașă a celor de la Syriza - pentru mine ca prim-ministru a sunat clopotul - ocupă-te de pensii, de locuri de muncă, că altfel oamenii te sancționează. Vreau să încerc să folosim cât mai mult oportunitățile economice", a mai spus premierul.

   Ce înseamnă asta pentru România, pentru populația care așteaptă o normalitate instituțională după 10 ani de scandaluri interminabile? Înseamnă hotărârea premierului de a concentra toate forțele de care dispune pentru a încheia ultimul an de mandat prin rezultate de excepție. De bine, zic... Doar că de la Cotroceni, noul președinte abia a început să-și potrivească vocea pentru poziția obținută pe 16 noiembrie 2014 și, vădit dator miilor de activiști angrenați în campania electorală, tot încearcă reacția opiniei publice prin amenințări cu privire la intenția de a schimba guvernul.

   Nici că se putea un moment mai prost ales, chiar dacă legitimarea domniei sale este proaspătă.... Evenimentele de la Atena anunță o criză pronunțată în Uniune, prin posibilitatea ca Grecia să își anunțe retragerea, iar colac peste bufniță, la granița de nord avem și un război care mocnește deja de luni bune. NATO anunță intenția de a construi un centru de comandă în România, iar președintele este pus pe răsturnat guvernul și negocierea de noi majorități. Aceasta este schimbarea promisă? Întreb și eu... E voie! Doar "am scăpat de comuniști", nu-i așa?

   Singura concluzie ar fi aceea că astăzi au bătut clopotele pentru întreaga Uniune Europeană, însă în România doar premierul le-a auzis și înțeles însemnătatea... Domnul președinte încă nu s-a trezit din beția puterii și se dovedește mai dictator decât cei despre care ne prevenea să nu-i punem la butoane, tocmai pentru că nu e bine să dețină puterea totală.

Herr President, erwachen!!!