Divide et "dispera"...

Am fost martorul stupefiat al ultimei producţii Cotroceni STUDIOS, prezentată cu doar 24 de ore în urmă... şi în ciuda convingerilor mele în legatură cu acel caracter infect al unui conducător impus de cu totul alte forţe decât dorinţa exprimată democratic de către poporul său, nu reuşesc să îmi revin. Episodul poate ca a părut excitant pentru cei 3-4% dintre români, care încă adoră stilul smuls al lui Traian, însă concluziile pe care le putem trage din analiza amănunţită sunt de-a dreptul stupefiante. Aproape că am ajuns sa îi dau dreptate unui amic cu care am împărtăşit câteva idei week-end-ul trecut şi care mi-a sintetizat în doar câteva cuvinte părerea lui despre modul în care decurg lucrurile pe la centru: "Din punctul meu de vedere, poate să ne conducă şi o raţă... atunci macăr ştiu sigur că nimic nu se va mai schimba (nu imi mai pun speranţe)."

Dincolo de neînţelegerea mea asupra celor care înca îi cântă în strună demisului, ţin să îmi exprim deopotrivă dezgustul faţă de modul în care a ales să trateze o doamnă şi a şters pe jos cu orice alt absolvent de înalte studii, ironizând o întreagă generaţie de tineri care, deşi au avut posibilitatea de a construi cariere în Occident, licenţa de Harvard fiind un atu foarte important în orice interviu, aceştia au ales să se întoarcă la vatră şi să pună umărul la dezvoltarea României, sau mai bine zis - la scoaterea acestui popor din ţărâna în care a fost afundat tocmai în anii de domnie ai tristei figuri... frecvent matolită.

Ce primesc în schimb aceştia?! O nouă tentativă de discreditare, din partea omului care şi-a încălcat orice principii doar de dragul puterii. Şi cu bomboana de pe colivă... ce să vă mai spun? S-a gasit şi odrasla cuceritorului de... maluri de sanţ, să incerce o dezvoltare a subiectului borât de tati...

Ruşine e puţin spus...

În calitatea mea de tânăr cu aspiraţii în politica de mâine a României, m-am trezit dintr-o dată fără argumente în faţa unei posibile dezbateri cu privire la atragerea absolvenţilor de Harvard, Oxford, Yale, înapoi în ţară după încheierea studiilor. CE SĂ CAUTE ÎN ŢARA ÎN CARE PREŞEDINTELE ÎI DISCREDITEAZĂ LA UN ASEMENEA MOD? Nu au ce oferi acestor meleaguri, atâta vreme cât avem în continuare (la discreţie chiar) o droaie de ungureni, ebe, udre sau papici... Aceştia sunt oamenii care merită să conducă România şi să ne împărtăşească din inspiraţia lor pentru veacuri de împliniri măreţe! NU pot să nu îmi exprim regretul faţă de starea în care se chinuie în aceste ore Ioana Petrescu. Aceasta tânără aleasă pentru a-şi asuma la o vârstă atât de fragedă atacurile lui "Ştie-TOT", trebuie consolată!

Ioana Petrescu a venit în România şi şocul cu care se confruntă e greu de explicat – în aceste zile i se reproşează că nu i-a dat şi ea cu tava în cap preşedintelui atunci când a fost atacată. I se spune că nu contează cum îşi face treaba ca ministru (apropo, uitaţi-vă pe cifre, şi-o face mai bine ca orice ministru de finanţe din ultima vreme – şi asta se vede şi în încasări, şi în creşterea economică, şi în efectul reducerii TVA, şi în modul în care discută cu reprezentanţii economiei etc), ci contează doar dacă se descurcă într-o alba-neagra cu liderul naţiunii. Şi, dacă nu se descurcă (apropo, n-are de ce, pentru că nu asta e fişa postului), e batjocorită de analişti care continuă să trăiască pe banii statului. Ioana Petrescu a venit la o discuţie în care ar fi trebuit să fie suficient să fie intrebată dacă îşi asumă decizia şi totul să se oprească aici...

În România oricine încearcă să propună un model diferit, primeşte flegme şi sarcasm. Pentru că, fie doar şi metaforic, asta s-a întâmplat luni. Ioana Petrescu a învăţat, a predat şi s-a format într-o ţară în care lucrurile funcţionează uşor diferit. Acolo, când preşedintele Uniunii îşi cheamă secretarul de stat care se ocupă de finanţe, nu se poartă cu el ca un cocoş şi nu încearcă să îl intimideze. Îi cere părerea, are un nivel civilizat de dialog şi de ton, ascultă până la capăt şi nu face pe deşteptul după. Dacă vrea să îşi impună punctul de vedere, o face politic. 

Celor care cred că lui Traian Basescu trebuie să i se răspundă cu aceeaşi masură ar trebui să li se reamintească ce înseamnă modelul acestui regim. Este nevoie de o schimbare de regim inclusiv în ceea ce priveşte stilul de guvernare şi stilul luării deciziilor. Dupa 10 ani de circ, scandal şi război politic, tare cred că românii vor mai multă cooperare, bun-simţ, linişte şi muncă în echipă. Cu oameni care să tragă în aceeaşi direcţie, nu cu un preşedinte care să caute orice prilej pentru a pune piedică celorlalţi. Toamna aceasta va fi vorba despre schimbarea acestui regim, despre schimbarea acestui mod de lucru. Dacă rămânem pe aceeaşi paradigmă, chiar nu este cazul să mai fie căutaţi tineri performanţi, bine pregătiţi, care să vrea să îşi asume un rol in acest stat. Mai bine îi lăsăm să lucreze în ţări care să îi aprecieze cu adevărat şi ai caror lideri/şefi să le ofere şanse reale pentru a-şi dovedi talentul, dăruirea şi inteligenţa pentru cauze cu adevarat nobile, nu în dezbateri demne de terasa berăriei din colţ...

Cine câştigă din toată situaţia creată? Băsescu. Acest mojic cu zâmbetul perfid, care şi cu un picior în groapă, tot nu îşi mai poate ţine în frâu pornirile sălbatice. Un singur gând are, un singur motto - Divide et DISPERA! Un fel de-a duce la exasperare poporul care oricum îl va condamna la tot ce îşi poate imagina mai rău demisul, încă de-a doua zi dupa ce acesta va fi părăsit scaunul de la Cotroceni. Mă rog ca anul acesta, în jurul datei Crăciunului, poporul român să fie mai îndurător şi să lase justiţia să îi aplice pedeapsa meritată actualului autocrat. 

Au trecut 25 de ani şi urmele execuţiei ultimului cuplu dictatorial pe care l-au înfruntat românii, încă nu s-au şters din memoria colectivă. Să nu ne mai murdărim constiinţa cu încă un gest extrem!...