- În prima dintre cele două perspective, cetăţeanul are libertatea de a participa sau nu la procesul politic; el are libertatea de a considera că nici una dintre opţiunile politice de pe buletinul de vot nu corespunde convingerilor sale interioare şi că, deci, a vota pentru un candidat/partid sau altul constituie o deformare a voinţei sale. Astfel, a nu participa la alegeri poate reprezenta în sine o opţiune politică. Mai mult, dacă o comunitate identifică acţiunea de a vota ca fiind o obligaţie, ea trebuie să adopte măsuri de pedepsire a celor care nu se conformează acestei reguli, ceea ce reprezintă o încălcare principiului libertăţii individuale. Participarea la activitatea politică poate fi percepută ca o condiţie fundamentală a cetăţeniei, precum obligaţiile de a plăti impozite sau de a participa la apărarea comunităţii statale de invadatori. Legătura dintre votul obligatoriu şi îndatoririle cetăţeneşti este în genere dată de rolul central pe care activitatea politică o are în existenţa unei comunităţi democratice. Deciziile luate de către reprezentanţii comunităţii în structurile politice afectează în mod direct şi inevitabil pe toţi membrii săi. A ignora sau a nega importanţa desemnării unor reprezentanţi valoroşi în aceste structuri, înseamnă a reduce activitatea politică în sine la dimensiuni insignifiante, ceea ce este contrar spiritului în care funcţionează o comunitate democratică.
- Pe de altă parte, introducerea votului obligatoriu poate aduce o schimbare de optică cu privire la relaţia cetăţeanului cu societatea, în sensul unei creşteri a nivelului individual de conştientizare a importanţei comunităţii. Studii efectuate în această privinţă arată că, într-adevăr, introducerea votului obligatoriu într-o comunitate are efecte conexe asupra participării în alte activităţi civice (activitatea şi numărul ONG-urilor cunoaşte o dezvoltare vertiginoasă, numărul persoanelor care participă la slujbele religioase duminicale creşte, etc.). Potrivit concepţiei contemporane dominante cu privire la democraţie, libertatea individuală este mai importantă decât dezvoltarea civismului, lucru demonstrat de numărul redus al democraţiilor în care votul este obligatoriu. A obliga un votant să selecteze una dintre variantele aflate pe buletinul de vot, mai ales dacă aceasta nu exprimă în mod real viziunea sa politică, reprezintă pentru majoritatea ţărilor europene o modalitate contrară principiilor democraţiei de a legitima Parlamentul, Guvernul şi, unde este cazul, Preşedinţia...
LEGITIMITATE ȘI REPREZENTATIVITATE
+ Votul obligatoriu ar conferi forului legislativ mai multă reprezentativitate, iar Guvernului mai multă legitimitate.
- Atunci când votanţii sunt forţaţi să aleagă, reprezentativitatea şi legitimitatea instituţiilor rezultate sunt de natură artificială. Mai mult, nivelul prezenţei la vot ar putea da impresia că Parlamentul şi Guvernul sunt susţinute pe scară largă de către populaţie.
- Introducerea votului obligatoriu nu elimină cauzele dezinteresului românilor faţă de politică. Astfel, această măsură ascunde problema, nerezolvând-o; mai mult, partidele politice vor fi descurajate de la a încerca să o rezolve.
SPIRITUL CIVIC
SPIRITUL CIVIC
+ Votul obligatoriu stimulează spiritul civic, întrucât forţează individul să acţioneze în sensul binelui comunităţii, cimentând astfel legăturile dintre indivizi.
- Educaţia civică făcută cu forţa este mai ineficientă decât cea realizată prin alte mijloace, putând avea efecte contrare celor dorite.
''DEMOCRATIZAREA''... DEMOCRAȚIEI
''DEMOCRATIZAREA''... DEMOCRAȚIEI
+ Partidele politice democratice din România ar fi responsibilizate de nevoia de a comunica cu un electorat mult mai numeros decât cel actual.
- Partidele populiste din România ar putea obţine rezultate remarcabile, bazându-se pe atragerea numărului larg de cetăţeni care nu votează în momentul de faţă datorită antipatiei faţă de clasa politică.
RESPONSABILIZAREA CLASEI POLITICE
RESPONSABILIZAREA CLASEI POLITICE
+ Votul obligatoriu ar cointeresa mai mulţi cetăţeni în ceea ce priveşte performanţa aleşilor. Aceştia nu ar putea întreprinde măsuri ostile intereselor comunităţii, întrucât numărul celor care ar reacţiona în sens negativ la următoarele alegeri ar fi covârşitor.
- Datorită faptului că votul ar fi o obligaţie sau corvoadă, şi nu rezultatul unei decizii personale, mulţi dintre alegătorii „forţaţi” să participe la scrutin ar rămâne la fel de dezinteresaţi de politică la fel ca în prezent.
- Datorită nevoii de a satisface interesele cât mai multor cetăţeni, partidul sau partidele aflate la putere ar evita să ia măsuri necesare dar impopulare întrucât acestea ar avea un cost electoral masiv. Populismul ar creşte ca importanţă în arsenalul comunicaţional al politicienilor români.
LIBERTATEA INDIVIDUALĂ
LIBERTATEA INDIVIDUALĂ
+ Chiar dacă se acceptă argumentul conform căruia a obliga un cetăţean să votezeeste o limitare a libertăţii sale, într-o democraţie libertatea trebuie echilibrată de responsabilităţi.
- Votul obligatoriu limitează libertatea individuală. Acest aspect este important în contextul în care percepţia asupra instituţiilor statului român este foarte proastă – contrareacţia populaţiei obligată de instituţiile statului să acţioneze într-o direcţie străină intereselor sale ar putea fi foarte puternică.
OBLIGATIVITATEA EXPRIMĂRII UNEI OPȚIUNI POLITICE
OBLIGATIVITATEA EXPRIMĂRII UNEI OPȚIUNI POLITICE
- Un cetăţean trebuie să aibă dreptul la a nu avea o opţiune politică, adică la neutralitate. Logica de tipul „ori cu noi, ori împotriva noastră” este străină democraţiei.
+ Cetăţenii care nu vor să încalce legea, dar care nu au o opţiune politică, pot da un „vot alb”.
- Funcţia „votului alb” este îndeplinită deja în sistemul actual de absenţa de la vot.
POPULISMUL - SURSĂ DE AMENINȚĂRI LA ADRESA DEMOCRAȚIEI
POPULISMUL - SURSĂ DE AMENINȚĂRI LA ADRESA DEMOCRAȚIEI
+ Un nivel crescut al prezenţei la vot ar scădea riscul instabilităţii politice aduse de lideri carismatici în perioade de criză.
- Populismul nu necesită un nivel scăzut de prezenţă la vot pentru a obţine succese electorale majore. De exemplu, ascensiunea NSDAP în Germania anilor 1928-1933 nu a avut loc în contextul unei prezenţe scăzute/în scădere la vot, ci dimpotrivă.
VOTUL “LA ÎNTÂMPLARE”
VOTUL “LA ÎNTÂMPLARE”
+ Partidele politice pot reduce acest tip de comportament prin acţiuni de informare a cetăţenilor.
- Cetăţenii fără o opţiune politică bine definită ar putea vota „la întâmplare” pentru a- şi manifesta antipatia faţă de partide şi faţă de procesul electoral la care sunt obligaţi să participe.
“MITA” ELECTORALĂ
+ Încurajarea participării la vot prin metode neortodoxe sau ilegale (cumpărarea directă de voturi, cu bani sau produse) ar dispărea din peisajul campaniilor electorale din România, deoarece ar trebui realizată pe o scară foarte mare.
- Scopul „mitei” s-ar putea redefini în sensul convingerii cetăţeanului să voteze pentru un partid/candidat anume prin utilizarea resurselor publice (împrumuturi externe, de exemplu), pentru a corupe electoratul.
POSIBILE PROBLEME DE APLICARE A LEGII
POSIBILE PROBLEME DE APLICARE A LEGII
- Grupuri precum cetăţenii aflaţi în afara ţării sau bătrânii cu probleme de deplasare ar avea dificultăţi majore în a vota. Dacă sistemul de acordare a sancţiunilor ar funcţiona,aceste categorii ar fi afectate în mod disproporţionat de acestea. Dacă instituţiile statului vor manifesta ineficienţă în „pedepsirea” celor care nu au votat, încălcarea legii înseamnă eşecul îndeplinirii obiectivului legii - creşterea participării la vot.
Desigur, mulţi ar invoca drepturile omului, CONSTITUȚIA, ar spune că nu se poate şi că nu îi poţi obliga pe oameni să meargă la vot. Dar eu vă spun altceva: atunci când eşti cetăţean ai drepturi dar ai şi obligaţii...
Obligativitatea votului există în 32 de state democratice, printre care Grecia, Cipru, Belgia sau Luxemburg. Aceasta ar fi o soluţie pentru combaterea fraudei şi ar putea să reflecte într-adevăr dorinţa cetăţenilor. Nu trebuie să ne ascundem după deget. În campaniile electorale partidele se bazează pe structurile politice din teritoriu, care la rândul lor vin cu agitatori electorali şi cu maşinăriile de vot, în loc să vină cu oameni care pun strategiile în aplicare. Ca să ajungă la putere, politicienii corup poporul, corupţia începe încă din campania electorală. Pe lângă promisiuni boombastice se oferă pixuri, candelabre, zahăr, făină, becuri, găleţi, lopeţoi şi fulare... sau chiar pui grill! Este o corupţie pe faţă și o rușine absolută. Apoi aleşii vin în Parlament şi spun că se luptă cu corupţia. Ba mai mult, investesc sute de mii şi milioane de euro în campania electorală. Să nu creadă vreun român că aceştia vin şi se sacrifică exclusiv pentru popor.
Am lăsat pentru final ceea ce consider eu a fi cel mai mare beneficiu pe care OBLIGATIVITATEA VOTULUI îl poate aduce României - eliminarea din Parlament a formațiunilor politice create exclusiv pe criterii etnice. Și ca să nu mă pitesc după deget, așa cum presupun că ați apreciat până acum în textele mele, mă voi referi la acea formațiune care a gustat permanent, din '90 și până în zilele noastre, din dulcele nectar al stăpânirii - UDMR. Spiritul meu patriotic m-a înpins dintotdeauna către politicienii vocali la adresa extremismului si iredentismului maghiar, iar în acest sens am găsit inspirație în acțiunile deputatului Bogdan Diaconu, unul dintre susținătorii noi legi - a obligativității votului.
„Precedentul anexării Provinciei Crimeea și al separatismului bazat pe pretextul unei minorități aflate pe teritoriul altui stat a dat apă la moară tuturor secesioniștilor din Europa. România se confrunta deja cu acest pericol din cauza extremismului maghiar netratat corespunzător și susținut cu bani și cu influență politică de la Budapesta“ - își explică Bogdan Diaconu demersul...
Eu sper ca argumentele prezentate în favoarea acestei măsuri au fost suficiente și mai țin să subliniez un lucru - aceasta nu este o propunere de stânga sau de dreapta, ci este un act de patriotism absolut necesar în aceste vremuri tulburi, când încrederea în clasa politică se află la cote dezastruoase, iar mai mult de atât, războiul ne-ar putea bate la ușă... Înființarea unei provincii de genul Ținutului Secuiesc ar fi reprezenta un precedent periculos pentru viitorul României și al urmașilor noștri, care s-ar putea trezi... intruși în țara lor.