Familia Băsescu e o familie săracă, s-o recunoaştem! Tati e bugetar, mami e casnică… doar fetele alea două ce se mai duc la muncă, dintre care una, după un mandat de europarlamentar, a zis că ea vrea să-şi trăiască destinul de mamă şi s-a înscris la şomaj şi acum stă cu patru milioane pe lună. Doar sărmanul bărbac-su munceşte, şi ăla, vai de capu’ lui de amărât, când l-a luat fata lu’ tata n-avea nici furculiţă, mânca direct cu mâna, ca africanii. Ailaltă, Ioana ce mai aduce bani în casă, da’, na, are şi ea famiglia ei, se mărită cu avocatu’, un rupt în c*r şi ăla, n-are după ce bea apă. Vai... steaua lor! Noroc cu palma aia de pământ de la Nana, că le mai pune o pâine pe masă, că altfel…
Mircea, sătul de atâta sărăcie, s-a înhăitat cu ţiganii şi a pus botu’ la bani, că n-avea să-şi ia şi el lucruri, că sunt reduceri acuma... Ălălaltu’, Mondialu, fără apostrof, aflat în relaţii de famiglie cu famiglia prezidenţială, foarte amărâtă din fire, îi dă pe goarnă pe toţi din spatele gratiilor, că le-a dat 2.000.000 de Euro ca să-i dea cu suspendare şi tot degeaba, că nu respiră aerul libertăţii. Păi, ce, băi, nenea Mondialule, n-aţi auzit de vorba aia “şi f*tut, şi cu banii luaţi?”. Că dacă n-o ştiaţi, vi-o spun eu acuma, că e o vorbă a înţeleptului din popor care vrea să spună că unul e aşa, cam cum sunteţi dumneavoastră. Săracul Mondialu! Şi săracii toţi!
Acuma...
Sfâşiat de dorinţa de a se face dreptate, “ăl mare de la Bucureşti” impresionează asistenţa cu lacrima ce stă să cadă pe obraz, cu tremolo-ul din voce, de subretă cu pămătuful în braţe. Scindat între valorile democraţiei pe care trebuie să le apere cu orice preţ şi dragostea pentru frate-su, Traian îl sacrifică pe fratello pentru binele democraţiei. Cum zicea Dem Rădulescu în “B.D. în acţiune (parcă)”, “aceste cuvinte ne doare!”.
Frumoasă famiglie, nu credeţi? Nişte oameni oneşti, care nu se încurcă în deşertăciuni, nu fac rău nimănui, n-ar zice nici un “dă-te la o parte”! Nu le plac banii, spre deosebire de nesimţiţii ăia ieşiţi în stradă că le-au tăiat pensiile şi salariile. Nişte aristrocraţi, nişte adevăraţi, care n-ar sta pe labele din spate, făcând frumos la interlopi, cu limba scoasă, ca nişte căţeluşi.
Dar am şi eu o întrebare! Pot să vi-o pun? Noi, când găsim un portofel plin cu bani, cum procedăm?
