În România zilelor noastre dezinteresul pentru alegerile europarlamentare este la fel de mare ca încrederea românilor în instituţiile europene. Pe de altă parte - de neînţeles - cei mai mulţi români n-au încredere în Parlamentul naţional dar se înghesuie să-l voteze.
Toate datele astea seci şi reci le găsiţi AICI, într-un sondaj INSCOP.
Pe scurt situaţia arată astfel: încrederea în Parlament este de 19,5 % iar prezenţa la vot a fost de 41,7%, pe când încrederea în Parlamentul European este de 41,8% iar prezenţa estimată la votul din 25 mai este sub 27%. Cifrele par a ilustra un paradox, însă situaţia este explicabilă prin nivelul scăzut de informare a cetăţenilor ca şi prin modul greşit în care cei mai mulţi politicieni privesc şi tratează alegerile europene.
Aşa cum bine remarca Mircea Vasilescu într-un text apărut acum câteva săptămâni, într-un cotidian național, pentru partidele din ţara noastră alegerile europene sunt un fel de mare sondaj pentru prezidenţiale, nişte alegeri de probă. Totodată mesajele politice din această perioadă se referă prea mult la problemele naţionale, iar puţinele teme europene sunt comunicate într-o limbă de lemn greu de priceput. Cum să vibreze cineva la mesaje despre demnitate, stat de drept, alocări bugetare de miliarde de euro, programe operaţionale sectoriale şi viziuni strategice?
Pe strada copilăriei mele din comuna Runcu - Dâmbovița, Uniunea Europeană n-a adus în 7 ani nici măcar un metru de asfalt, nimeni n-a simţit / văzut / mirosit vreun POSDRU, POR, PODCA sau orice alt acronim sec. Singurele schimbări majore au fost 4 termopane, luate de mama din banii câştigaţi de pe urma renunțării la locul de muncă prin celebra ORDONANȚĂ, cam prin 2007. Asta pentru că nu mai avea mult până la vârsta pensionării.
La fel ca mama mea, milioane de români s-au adaptat vremurilor... Alții merg şi vor merge în continuare la muncă în UE, vor face munci de la cele mai simple până la cele mai sofisticate şi vor câştiga într-o lună mai mult decât într-un an în România. Milioanele astea de muncitori au ajutat economia acestei ţări, cum n-a făcut-o nicio companie străină primită ca Mesia de orice guvern. Şi au putut să facă asta pentru că a existat şi există UE, şi vor putea s-o facă numai dacă UE va continua să existe.
De aceea merg să votez la alegerile europene, pentru că un vot pentru oricare partid, este un vot pentru proiectul european. Mobilitatea forţei de muncă - acesta a fost marele câştig al oamenilor simpli din această ţară, nu mobilitatea capitalului sau alte fantezii de dreapta. Mai mult, pretutindeni în Europa, partidele de dreapta au atacat libera circulaţie, mobilitatea şi dreptul la muncă al românilor.
În fine, ajungând la vechea întrebare Eu cu cine votez? o să spun şi cu cine votez eu la alegerile acestea. Votez un prieten, nu o listă. Doamna conf. univ. dr. GILIA CLAUDIA, candidat al Partidului Social Democrat, este un om pentru care voi vota fără nicio ezitare. Catalogată ca ''DOAMNĂ DE EXCEPȚIE'' de către cotidianul online Gazeta Dâmboviței, tânăra doamnă care şi-a construit cariera politică în timp şi prin muncă, conduce în prezent Organizaţia de Femei a PSD Dâmbovița - OFSD. Este tipul de tânăr politician de care social-democraţia românească are nevoie - este educată, este onestă şi este serioasă. N-are milioane de euro pentru că n-are contracte cu statul, n-are sponsori dubioşi, n-are vilă la Snagov, n-are Porsche, ''Viuttoane'' sau ştiu eu ce alte ''pițiponcisme'' în trend... Eu votez pentru modele de viață, care muncesc pentru tot ce au. Nu votez pentru tineri al căror prim contact cu politica este direct scaunul de parlamentar, ministru sau secretar de stat. Desigur mai sunt şi alţii ca doamna Claudia pe listele PSD-UNPR-PC, poate și la alții... Căutaţi-i şi votaţi-i!
Pentru ROMÂNIA PUTERNICĂ în Europa, pentru ca #mandricasuntemromani să devină dintr-un slogan electoral, o realitate...
