luni, 17 noiembrie 2014

O ANALIZĂ

Am decis să scriu aceste rânduri acum, după aproape 24 de ore de la primul anunț al rezultatelor exit-poll ale Alegerilor Prezidențiale 2014. A fost o noapte grea, cu multe gânduri, judecăți și concluzii... M-au sunat chiar mulți prieteni susținători ai mișcării de solidaritate cu românii din diaspora. M-am bucurat pentru satisfacția lor și sunt la rândul meu satisfăcut de prezența la vot înregistrată, a doua ca procent raportat la populația cu drept de vot de după alegerile din anul 1992. Asta înseamnă o democrație consolidată și o societate activă, conectată la realitate!
Vă mărturisesc că nu e ușoară înfrângerea, însă acceptarea rezultatului și înțelegerea motivelor care l-au produs poate reprezenta cea mai bună fundație pentru acțiunile, viziunea și proiectele viitoare. 

Cine a câștigat în realitate aceste alegeri?

Imaginea de mai sus reprezintă în cel mai pur mod răspunsul acestei întrebări. Tineretul activ(at) a câștigat! Despre faptul că raționamentul votanților a fost dominat de regia abil construită, pe tema furată, a dificultății cu care s-a desfășurat procesul de votare din diaspora, ați auzit cu siguranță până acum și îmi mențin această părere... Adevărul este dureros pentru ambele tabere: Victor Ponta a pierdut, dar în același timp, Klaus Iohannis nu a câștigat. Asta pentru că în ultimele zile de campanie, după evoluția candidatului ACL în cadrul dezbaterilor televizate, chiar susținătorii domniei sale au recunoscut înfrângerea. Despre somdajele din ultima săptămână nu mai zic... Ce s-a întâmplat după asta a reprezentat strategia dezbinării (marca Băsescu) dusă la extrem. Cu această ocazie doresc să îi felicit pe toți cei care și-au exprimat votul! Acesta este marele câștig al acestor alegeri - (re)activarea electoratului. Despre calitatea alegerii vom avea 5 ani de acum înainte să ne convingem...

Cine, cum și de ce a votat?

În primul rând trag concluzia că pentru electoratul român nu contează argumentele, ci mai mult impresiile infuzate pe ocoliș. Apoi au avut de ales între un prim-ministru aflat în funcție, cu rezultate foarte bune după doar 2 ani de guvernare și primarul unui oraș micuț, dar bine aranjat, ce-i drept. Victor Ponta reprezintă generația formată după anul 1989, în timp ce domnul Iohannis este mai în etate, dar are avantajul imaginii de neamț. O altă mare diferență a fost dată de viziunile celor doi asupra planurilor de viitor pentru România, dar mai ales de membrii echipelor de campanie... În timp ce candidatul stângii s-a prezentat în fața electoratului alături de familie (puternic uman), de membrii ai Guvernului, de artiști, intelectuali, medici și de aliați politici care ar fi trebuit să contribuie cu electoratul propriu la rezultatul final, candidatul dreptei a fost susținut de toți membrii Guvernelor de sub stăpânirea domnului Traian Băsescu, cei care au fost respinși categoric de români la alegerile din anul 2012. NU VI SE PARE CIUDAT?

Deci susținătorii și implicit votanții celor două tabere s-au cam sucit între ei, nu credeți? Care este explicația pentru acest comportament?! - Propaganda dreptei, rafinată în mesaje aderente la tineret și la electoratul inactiv până acum. Mesajele profund populiste și demagogice au avut însă un bun canal de transmitere - mediul online, în mare parte facebook, acolo unde echipa stângii nu s-a implicat din convingere, ci... cel mult de ochii superiorilor și asta în pauzele de cafea. Gradul de asumare din partea susținătorilor, al mesajelor transmise de cei doi candidați a fost categoric în favoarea dreptei. Activiștii liberali la care s-au adăugat cei performanți, adoptați pe filiera Macovei din rândul ong-iștilor rodați, au câștigat bătălia pe facebook, ceea ce a generat valul nemaivăzut până acum și neașteptat de votanți tineri sau în mod tradițional inactivi. O lecție pentru stânga.


În final rămân ferm și susțin cu tărie că Victor Ponta a fost cea mai bună alegere pentru România. Premierul are abilitățile necesare acestei funcții, are proiectul complet pentru viitorul nostru și sunt convins că va avea posibilitatea implementării lui! Din păcate, acum intrăm într-o perioadă de mari incertitudini cu privire la calitatea execuției prerogativelor prezidențiale de către câștigător, lucru recunoscut chiar din tabăra ACL. Să nu mă înțelegeți greșit! Și eu vreau o Românie mai... nemțească, dar asta nu are nici o legătură cu viața/viziunea politică sau guvernamentală... O Românie ideală pornește de la educația, caracterul și ambițiile individului. Pentru asta, Președintele poate oferi un exemplu, dar nu ne va ajuta nimeni să-l adoptăm, în afară de noi...