marți, 25 februarie 2014

S-A SUIT SCROAFA-N COPAC

Crin Antonescu a declarat fără ocolişuri că a avut întâlniri cu Băsescu, la finele anului trecut, nu una ci două întâlniri pe care liderul PNL le consideră normale, chiar fireşti... Mai jos sunt patru motive, argumentate, pentru care întâlnirile lui Antonescu şi Băsescu nu sunt nici fireşti nici normale.


Să le vedem:

1. Antonescu s-a consultat cu Băsescu pe „chestiuni de politică externă” în detrimentul unei discuţii cu MAE şi Guvernul

Antonescu spune că întâlnirile pe care le-a avut cu Băsescu, departe de ochii presei, ai publicului şi în mod special ai partenerilor de guvernare de la PSD, s-au purtat pe „chestiuni de politică externă”, fiind întâlniri premergătoare vizitelor lui Antonescu în Republica Moldova. De ce nu s-a consultat Antonescu, în calitate de preşedinte al Senatului cu Titus Corlăţean, Ministrul Afacerilor Externe sau chiar cu Victor Ponta înainte să meargă la Chişinău?

Constituţia conferă Guvernului atribuţii în stabilirea politicii externe a României, evident în colaborare cu Administraţia Prezidenţială. Cum ştim că Băsescu are o viziune „aparte” asupra relaţiilor externe ale României, şi nu ezită să atace Guvernul inclusiv pe acţiunile şi vizitele externe făcute de Victor Ponta (vezi China), nu ar fi mai sigur şi decent ca Antonescu să aibă o întâlnire punctuală cu partenerii săi din USL înainte de o vizită oficială în Republica Moldova? Apropo, vă aduceţi aminte de scandalul cu mandatul de reprezentare a României la UE dintre Băsescu şi Ponta? Ştiţi cine îl susţinea pe Victor Ponta atunci să reprezinte România la Consiliul European în detrimentul lui Băsescu? Exact, Crin Antonescu. În 2012 Ponta era bun în relaţiile externe, în 2013 lucrurile s-au schimbat.

2. Dacă întâlnirile lui Antonescu cu Băsescu sunt normale şi fireşti, de ce aflăm abia după 3 luni de acestea?

Crin Antonescu a declarat că nu este nimic anormal sau rău în a te întâlni cu Traian Băsescu şi a discuta, firesc, chestiuni de politică externă. Se impune întrebarea, tot firească, de ce abia după trei luni de la întâlnirile de taină pe care Crin le-a avut cu Băsescu, aflăm şi noi. Nici măcar premierul Ponta nu a ştiut că Antonescu s-a întâlnit cu preşedintele ţării în luna decembrie a anului trecut.

O întâlnire firească nu se face fără să-ţi anunţi partenerii de alianţă şi, până la urmă chiar electoratul. La întrebarea de ce Crin ne spune acum că s-a văzut cu Băsescu, răspunsul este unul simplu: i-a fost frică. I-a fost frică să nu cumva să transpire informaţia din alte surse, poate apropiate preşedintelui, moment în care Antonescu ar fi avut mai multe probleme de gestionat.

Iată ce spunea purtătoarea de cuvânt a PNL, Cristina Pocora la finele anului trecut: „Nu a existat niciun fel de tratativă, întâlnire sau înţelegere între preşedintele PNL, Crin Antonescu, şi Traian Băsescu.” – Atenţie! Declaraţia este făcută în ultima zi a anului 2013, pe 31 decembrie, deci după întâlnirile pe care cei doi le-au avut până la urmă. Care este adevărul?

În august, la investirea ministrului Ramona Mănescu, Antonescu a părăsit sala de la Cotroceni când Băsescu a început să vorbească – în octombrie, la numirea ministrului Andrei Gerea, Antonescu este scos de Băsescu, în semn de dispreţ, de pe lista de protocol – la începutul lui decembrie, Antonescu se duce la Cotroceni şi se întâlneşte cu prietenul său Băsescu.

3. Ce s-a întâmplat în cele aproximativ 4 luni de zile de Antonescu s-a transformat dintr-un inamic declarat al preşedintelui Băsescu, într-un confident de taină al acestuia? Nu este cam mare diferenţa de la a-l face ipocrit pe Băsescu în august, la a-i căuta sfaturile în decembrie?

Este suspect că de la a refuza pur şi simplu să participi la o întâlnire oficială, de protocol pentru că Băsescu o oficiază, Antonescu a ajuns să aibă întâlniri tete–a-tete cu Băsescu pe chestiuni de politică externă şi securitate. Ori Antonescu a făcut un joc bun de disimulare şi a mimat cât de bine a putut un conflict fals cu Băsescu, în timp ce în spatele camerelor de luat vederi se pupau, ori Băsescu a găsit ceva cu care să-l cointereseze pe preşedintele liberalilor, Crin Antonescu, o posibilă alianţă, cine ştie…. Oricare ar fi adevărul se pare că în războiul Băsescu – USL, frontul liberal s-a închis.

4. De ce ai căuta sfaturi în relaţia România – Republica Moldova de la un om care a fost criticat aspru de toată comunitatea internaţională pentru poziţiile sale unioniste?

Dacă Antonescu spune adevărul şi avem suficiente motive să credem că nu face aşa ceva, atunci ar trebui să îşi asume poziţia preşedintelui Băsescu faţă de relaţia România – Republica Moldova. După declaraţia unionistă a preşedintelui Băsescu faţă de relaţia România – Moldova reacţiile nu au întârziat să apară. Prima critică a venit de la Iurie Leancă, premierul Moldovei a spus atunci că declaraţiile preşedintelui Băsescu fac rău. După Leancă, ambasadorul Germaniei la Chişinău, Matthias Meyer, a afirmat că discuţiile despre unirea acestor două state sunt ca o “furtună într-un pahar cu apă”. Rând pe rând declaraţia entuziasmată a preşedintelui a fost cenzurată de Victor Ponta şi Titus Corlăţean care au declarat la unison că o astfel de poziţie “declaraţia le dă apă la moară comuniştilor moldoveni”, lucru care s-a şi întâmplat. Rapid au început să curgă acuze la adresa României legate de tendinţe expansioniste şi de eliminare a autonomiei Republica Moldova. Cred că putem fi de acord cu faptul că Băsescu gafează des când vorbeşte de Republica Moldova, oare şi Crin Antonescu îşi asuma aceste gafe? Antonescu primeşte sfaturi de la un om cel puţin stângaci în ceea ce priveşte politica externă şi spune acest lucru cu o seninătate naivă.

Să-l credem?
Devine limpede că Antonescu vrea să ne cam ia de proşti. Subiectele discuţiilor dintre el şi Băsescu s-au învârtit în jurul ieşirii de la guvernare a PNL-ului şi în jurul unui complot politic asupra unui obstacol mare în calea viitorului politic al lui Traian Băsescu, PSD şi Victor Ponta. Antonescu trebuie să îşi asume, mai bine mai târziu decât niciodată, o alianţă sau o prietenie cu Traian Băsescu şi, cu acest gest, să –şi asume şi ruperea USL-ului.